Guvernul României, prin Ministerul de Finanţe şi ANAF a inventat e-Factura. Şi, tipic românesc, au testat acest proiect 9 luni de zile din toamnă până astăzi. Nu s-au învrednicit să facă mare mediatizare pe subiect, deşi aproape toate persoanele juridice din România sunt de astăzi afectate. Şi, astăzi, au lansat sistemul care a blocat sectoare întregi de activitate. De ce?
Pentru că inteligenţii de la guvernul struţo-cămilă PNL-PSD au decis că statul să deţină controlul total pe sistemul de facturare al economiei. De astăzi toate entităţile în relaţie contractuală cu statul, dar şi cele care comercializează „produse cu grad ridicat de risc fiscal”. Care sunt aceste produse după ANAF? Veţi spune sigur alcoolul. Da, DAR şi legumele, fructele, apa minerala, îmbrăcămintea, încălţămintea, construcţiile…. Adică aproape tot. Aproape tot ce se vinde în supermarketuri. Şi au obligat marile lanţurile să apeleze la baza de date ANAF pentru a emite facturi clienţilor. Şi a început nebunia astăzi, 1 iulie. De ce?
Pentru că în prea mărirea lor de guvernanţi, aceştia AU UITAT să introducă în baza de date câteva sectoare importante: ONG-urile, PFA-urile… adică pe cei mici. Chiar dacă aceştia nu emit facturi ei, nu au relaţie cu statul, dar cumpără de la supermarket produse…. fără factură fiscală. Altfel spus ANAF te obligă să încalci astăzi legea. Şi poate şi mâine şi poimâine şi cât le va lua să facă bine sistemul testat 9 luni. Nu este prima dată când Guvernul României implementează cu eşec un sistem naţional. Acum este e-factura. Dar se pune întrebarea de ce a fost nevoie de ea?
Ideea unui sistem naţional, gestionat de o instituţie a statului pentru facturile întregii economii pare bizar. Chiar ne aduce aminte de economia centralizată, comunistă. Asta în asociere cu legile siguranţei naţionale (scrise de serviciile secrete pentru ele) şi pe care insistă Guvernul României ne duce cu gândul că democraţia face salturi uriaşe ÎNAPOI în această perioadă. Dincolo de faptul că orice sistem naţional implementat la noi dă mereu erori, sistemul e-factura nu face decât să întreguneze sistemele contabile şi munca privaţilor. Sub pretextul digitalizării şi economiei de hârtie. Pretext fals. De ce?
Pentru că sistemul naţional de e-facturare nu scuteşte hârtia. Transmiterea electronică a facturilor pe email era posibilă, conform legii şi anterior între diferite entităti. Acum statul vrea control absolut pe ea. Dar, deşi emise electronic, acestea TREBUIE listate pentru a intra în contabilitatea emiţătorului şi beneficiarului. Altfel spus NU există economie de hârtie, ci doar scutirea transmiterii fizice a facturii, altfel spus se ia pâinea de la gură Poştei şi firmelor de curierat.
Un studiu naţional arată că 7 din 10 firme nu sunt pregătite pentru e-factura şi 5 din 10 habar nu au că se introduce astăzi. De ce? Pentru că Guvernul României nu a informat entităţile juridice. A aruncat ocazional un comunicat de presă în publicaţii de nişă. Fără o campanie media de informare, fără anunţarea firmelor direct, chiar şi electronic. Din păcate asistăm la un nou eşec anunţat, dar de data aceasta cu implicaţii serioase privind libertatea economiei de piaţă. Şi uite aşa, încet – încet, lege cu lege românii îşi pierd libertăţile. Să aşteptăm şi o lege a exprimării libere?
