Joi, 17 noiembrie, începând cu ora 18, la Biblioteca ASTRA Sibiu a avut loc lansarea cărții Corinei Ozon,”Povești scrise în palmă”, apărută la anul acesta la Editura Național. Alături de autoare s-au aflat Ana-Maria Micu, coordonatoarea Asociației „Mâini Unite” Sibiu (moderatoare), actrița Iulia Popa de la Teatrul Infinit din Sibiu, Andra Tischer, profesoară de limba și literatura română și director al revistei online Bel-Esprit.ro, poeta Luminița Giurgiu și scriitorul Savu Popa. Cărțile autoarei – filolog, jurnalist, doctorand în Științele Comunicării la Universitatea București și la Universitatea Paul Valery Montpellier au fost prezente și la evenimente peste graniță : Londra, Roma, Torino, ICR Bologna, Madrid, Lyon, Chambéry, ICR Viena, Toronto, Montreal, Detroit, Chicago. În anul 2015, Corina Ozon a fost primul autor român premiat cu Silver for Excellence la Gala internațională PR Award, pentru promovarea cărților în online, iar în 2017 a fost în Top 100 femei de succes realizat de revista „Capital”.
”O surpriză plăcută constituie lansarea acestei cărți la Sibiu, orașul în care evenimente literare de calitate se succed într-un ritm extrem de alert, făcându-l să devină o adevărată agora a vieții culturale românești în sine. Corina Ozon (re)vine cu o carte care poartă un titlu incitant, ”Povești scrise în palmă”, un volum de proză scurtă care a fost foarte bine primit de publicul din celelalte orașe (București, Brașov, Iași, Craiova), nerăbdătoare să ofere pasionaților de lectură ”crâmpeie de viață” legate prin firul roșu al unui Destin care acționează omniprezent, chiar dacă rămâne în spatele cortinei. Un eveniment de la care nu se pleacă doar cu o carte bună, ci și cu senzația vie că aparținem cu toții, în diversitatea noastră senzorial-emoțională, unei lumi coerente al cărei apanaj este Iubirea, în oricare dintre formele ei. O invitație la asumarea lucidă a propriilor trăiri și experiențe prilejuite de această forță deopotrivă generatoare și devoratoare care ne dirijează existența.” (Andra Tischer).
„Când nu vei mai iubi, vei fi nimic“ – îi spune o ghicitoare în palmă chiar ei, autoarei Povești(lor) scrise în palmă. Nu trebuie să fii ghicitoare ca să citești asta în palma Corinei și, de altfel, în palma oricărei femei care, mușcată mai mult sau mai puțin mortal de chinul suferinței, ne asigură că și-a rostuit iubirile.
Dar, oare, se poate rostui iubirea, „iubirea inconştientă care te face să mergi desculţ pe cărbuni încinşi, să umbli pe sârmă cu ochii legaţi, să te cerţi cu toată lumea, doar ca să o guşti?” Iar dacă greșești ”poți să scrijelești cu cuțitul în sufletul cuiva și să spui: Îmi pare rău?” Corina ne spune că ”da, dar să o spui cât mai repede. între gest și cuvânt este timpul care vindecă.” (Luminița Giurgiu)
”Prozele Corinei Ozon sunt o colecție de fapte sau de portrete desprinse din cotidianul imediat, în care se întrepătrund, în mod constant, două laturi care apropie și leagă poveștile, personajele evocate – cea evenimențială și cea insolită. Corina pornește, în prozele sale scurte și foarte scurte, unele având dimensiunile unor tablete de viață trăită, de la un fapt divers- o revedere a foștilor colegi de an, după zece ani de la absolvirea facultății, solidaritatea și caracterele complexe dintr-un grup de prieteni, crizele de epilepsie ale unor apropiați, ședințele de spiritism, apropierile de celălalt sau, dimpotrivă, raptul afectiv într-un cuplu.” (Savu Popa)
„De ce Povești scrise în palmă? M-a întrebat o ziaristă. Pentru că toți avem povești pe care le purtăm pe linia vieții, pentru că toți am vrea să știm ce vom fi în viitor și căutăm răspunsuri în diverse moduri. Uneori răspunsul este acolo, cu noi, dar îl descifrăm mai târziu, când avem cheile potrivite. Iar acestea au formele iubirilor pe care le-am trăit.” (Corina Ozon)
