În timp ce politicienii se luptă în declarații și proiecte electorale, tinerii și copiii județului Sibiu sunt în derivă. Tot mai mulți sunt prinși în mrejele drogurilor sau a agresorilor și hărțuitorilor de pe internet. Pornografia infantilă, șantajul cu poze indecente, consumul de droguri de toate felurile sunt deja la ordinea zilei. Se fac conferințe pompoase fără efect. Poliția mai pune de câte o arestare. Dar, per ansamblu, situația se înrăutățește de la an la an. Cine sunt vinovații? Ce este de făcut?
Publicăm tot mai des știri despre consumatori de droguri care tâlhăresc sau ucid. Despre tinere șantajate sexual care, uneori, ajung să își curme viața. Despre hărțuitori pe internet care promit câte în lună și în stele tinerelor și apoi ajung în rețele de prostituție.
Cazurile de violență în școli se înmulțesc. Se tot vorbește de cursuri anti-bullying, adică anti-hărțuire și anti-agresiuni. Dar acest fenomen este în creștere. Toate măsurile luate, toate cursurile și toate lecțiile pe aceste teme nu au niciun efect. De ce?
Există o frică generalizată în rândul tinerilor de a vorbi despre problemele lor. Puțini spun la părinți sau la profesori ce îi frământă. Și mai puțini ajung la psiholog, pentru că părinților li se pare că e o rușine să ajungă acolo. Și toate problemele tinerilor rămân în adâncul sufletului lor. Și de aici încep problemele…
Există și o frică de a reclama abuzurile. Pentru că sistemul nu îi bagă în seamă. Orice reclamație este tratată pe principiul băgatului sub preș. Dacă, totuși, ajunge scrisă la o instituție este minimalizată sau amânată. Iar agresorii nu pățesc nimic. Pentru că dacă nu au lovit, ci doar au intimidat este doar cuvântul victimei contra agresor.
Și ceilalți tineri care sunt martori la astfel de evenimente, tac. Pentru că și lor le este frică. Martorii nu doresc să devină și ei victime și se fac că nu văd sau se dau chiar de partea agresorilor pentru a se asigura că nu intră în conflict cu aceștia, ci sunt de partea lor.
Aud de foarte multe evenimente din școlile județului care mă deranjează. Aud despre tinere hărțuite sau păcălite de agresori pe internet. Aud despre tineri abuzați în școli. Aud de multe victime în rândul tinerilor și copiilor. Victime care nu au statut oficial de victime pentru că respectivele cazuri ori nu sunt raportate instituțiilor abilitate, ori sunt ascunse sub preș la nivel de școală sau comunitate.
Cine sunt vinovații? Noi toți. Pentru că tolerăm astfel de cazuri, pentru că lăsăm autoritățile să stea cu mâinile în sân, pentru că nu facem reclamații oficiale peste tot, ori de câte ori se întâmplă ceva. Pentru că agresorul din școală de astăzi, devine infractorul de mâine sau criminalul de mai târziu.
Ce este de făcut? Trebuie creată o presiune mare publică pe instituțiile statului să își facă treaba în astfel de cazuri. Și vorbesc aici de la școală, poliție, parchet, judecători. Dar și presați politicienii și autoritățile locale să se implice direct și ferm. Dacă am avea mai multă prezență a poliției, fie și locale, pe străzi și în dreptul școlilor, zi și noapte, poate ar mai intimida agresorii și traficanții. Dacă raziile Poliției s-ar face mai des în cluburile în care se știe că la baie e plin de liniuțe de cocaină, poate ar reduce posibilitățile traficanților de a vinde droguri. Dacă STS, SRI și Poliția ar crea un site unde oamenii să poată reclama anonim hărțuitorii de pe internet, poate aceștia ar fi mai fricoși în a aborda pe internet tinerele fete. Dacă părinții ar fi mai deschiși cu copiii lor, să le asculte problemele, ar evita depresiile și suicidul. Dacă profesorii s-ar dedica mai mult educației ca formă holistică și nu doar unidirecțională de transmitere a materiei, poate ar afla și raporta mai rapid la autorități abuzurile.
Din păcate sunt mulți de dacă. În realitate, tinerii și copiii din județul nostru, dar și din toată România, sunt în derivă. O derivă socială care va avea efecte pe termen lung pentru comunitățile noastre.
