Îmbuibații de la Ministerul Sănătății și cei de la Agenția Națională a Medicamentului împreună cu cei de la Ministerul de Finanțe și restul gușaților din Guvern și Parlament se fac vinovați de crimă datorită tratamentului concertat împotriva persoanelor cu dizabilități mentale din România.
Știu că acuzația este gravă și nu va ține în niciun tribunal din România, dar probabil că ar ține într-un tribunal european.
Să mă explic. În ultimii cinci ani de zile acești indivizi cu salarii de zeci de mii de euro au decis să scoată din lista de medicamente compensate majoritatea medicamentelor pentru bolnavii cronici care suferă de boli psihice. În paralel nu au mărit suficient pensiile de handicap și alocațiile de handicap pentru aceste persoane, ci doar cât să le scoată ochii că au fost mărite. Și ca tabloul să fie complet, în toată această perioadă, au sub-finanțat toate centrele de îngrijire permanentă a persoanelor, adulte și copii, cu handicap, indiferent că sunt de stat sau private. Au mers chiar mai departe și au degrevat sistemul de stat și au mutat copiii și tinerii și adulții din acest sistem în cel gestionat de entități private fără să aloce sume de bani pentru întreținerea acestor copii sau acestor adulți cu handicap mental.
În tot acești ani, îmbuibații de la București au trecut sub preș statistici care arată o creștere a numărului persoanelor cu dizabilități mentale din România și nevoia de îngrijire și de medicație permanentă a acestora.
Gândiți-vă câte sute de mii de persoane cu dizabilități mentale cu afecțiuni psihice grave cronice sunt în România, în acest moment, și locuiesc în familii, familii care nu îi pot întreține pentru că nu au suficiente venituri. Aceste persoane au nevoie de medicație permanentă, iar statul român a tăiat de la compensare majoritatea medicamentelor pentru bolnavii psihici cronici. Însă prețul medicamentelor din piață a crescut vertiginos astfel că bolnavii psihici cronici nu își mai iau medicația pentru că nu-și mai permit să și-o cumpere. Rezultă că aceștia intră în diferite crize, crize care se manifestă în sânul familiei, dar care se pot manifesta și în comunitate inclusiv prin violență.
Ori dacă acești bolnavi psihici nu și-au putut lua medicația, din lipsa banilor, și, poate, unii au comis chiar acte de violență, cine se face vinovat? Bolnavul psihic? Sau toți cei din ministerele mai sus amintite care au tăiat de la compensare respectivele medicamente și care nu au alocat pensii suficiente pentru persoanele cu handicap și nici bani suficienți pentru centrele de îngrijire permanente?
Personal, aș duce pe toți cei din București, de la toate aceste ministere, și i-aș interna cu dispoziție judecătorească la un centru de îngrijiri permanente pentru persoane cu dizabilități mentale timp de o lună de zile, unde să experimenteze viața într-un astfel de centru și neajunsurile care există din lipsa banilor.
Sunteți o rușine națională, îmbuibaților!
