Președintele României, Klaus Iohannis a visat să devină secretar general NATO. Cum a trăit într-o bulă în România 10 ani la Cotroceni, a crezut că merge la fel și la NATO. Doar că a descoperit că toți lăudătorii săi occidentali erau niște mincinoși, care doar s-au folosit de el pentru interesele lor în România sau altundeva.
Marile publicații internaționale titrau ieri ca sigură victoria premierului olandez Rutte la șefia NATO. Mai ales că singurul susținător al lui Iohannis… este România. Din cele 32 de state membre NATO, 31 votează cu Rutte. O palmă dată candidaturii lui Iohannis, care credea că va fi o luptă dură această competiție, dar s-au dovedit un fâs pentru el.
Apoi au apărut sursele politice apropiate președintelui Iohannis care au dat-o la întors, când au văzut ce singur e românul în NATO, și au declarat că, de fapt, Iohannis a candidat la NATO doar să forțeze obținerea unui post în Uniunea Europeană. Doar că și aici depinde de votul pentru Parlamentul european ce a avut loc la începutul lunii iunie. Dar și de negocierile între marile grupuri politice europene, dar și între marile puteri europene. Ori România nu este văzută ca mare putere.
Dar Iohannis visează în continuare așa cum a făcut-o și la Cotroceni, dar și, anterior, la Sibiu. A fost mereu un ambițios dornic de funcții tot mai înalte. Numai că trecerea de la nivelul României la NATO sau UE se dovedește un salt prea mare pentru el.
Iar analiza politică europeană ne arată cât de singur a rămas. Cu siguranță că un post călduț se va găsi și pentru el undeva. Așa se face în Occident, când vrei să închizi gura cuiva. Nu posturi de top, ci ceva, de obicei prin diplomație.
Dar tot acest demers al lui Iohannis ne arată, încă o dată, cât de rupt este de realitate și cât de prins în propriul univers.
