Marți seară au fost trei ceasuri bune pentru sibienii care s-au întâlnit, în Sala Festivă a Bibliotecii ASTRA, cu gazetarul Cristian Tudor Popescu, la o discuție moderată de scriitorul Radu Vancu. Evenimentul, organizat împreună cu partenerii de la Editura Polirom și Librăria Humanitas Sibiu, a fost prilejuit de prezentarea celui mai recent volum al jurnalistului, „Râsul dracului. Interceptări. Informații desecretizate. Autodenunțuri”.
Audiența a fost cucerită de spiritul sarcastic și tonic al lui Cristian Tudor Popescu, care a abordat teme de interes și actualitate în societate: democrația, meritocrația, cultura, arta, educația, conștiința de sine, construcția universului, mimetismul social.
Radu Vancu despre volumul prezentat publicului:
„«Râsul dracului» reunește texte foarte diferite; sunt texte de literatură propriu-zisă, există apoi texte-dialog, apoi texte despre literatură și, mai ales, despre poeți. Există și texte despre filme, despre tenis, despre matematică, despre aranjamente, permutări, combinații, despre politică mai puțin – dar apar. Și în toate există obsesia pentru om, pentru tot ce e luminos și ce e întunecat în noi, pentru conștiința de sine.”
Îndrumări pentru cititori, privind lectura volumului „Râsul dracului”, din partea autorului Cristian Tudor Popescu:
„Aș vrea să vă rog ceva în legătură cu lectura acestei cărți și știu că e ușor ce vă cer, pentru că timpul e cea mai scumpă marfă în ziua de astăzi: s-o citiți cap-coadă, dintr-un foc, nu s-o citiți cu pauze. Așa cum am gândit-o eu, cartea asta țipă după o lectură de la un capăt la celălalt, pentru că ea este făcută din bucăți diferite și oscilațiile sunt mari – se ajunge de la literatură pură până articole de termodinamică avansată, până la probleme de matematică și fizică de dificultate avansată și până la unele texte sarcastice. Este acolo un mozaic care pare, la un moment dat, deconcertant, dar ceea ce mă interesează este starea pe care o veți avea după ce citiți ultima propoziție din carte.”
Cristian Tudor Popescu, despre artă și gazetărie:
„Eu n-o să spun nimic despre carte, pentru că ea trebuie să vorbească pe picioarele ei. Când am scris-o nu am cerut votul nimănui. (…) Opera trebuie să fie a unui om sau a unui grup de oameni, dar nu trebuie să fie a unui milion de oameni. Arta produsă de milioane de oameni nu are sens, după părerea mea, așa cum se întâmpla în realismul socialist. Arta aparține unui grup restrâns de oameni și, de cele mai multe ori, unui singur om. Eu, personal, cred în cartea scrisă de un singur om. Eu, când scriu o carte, spre deosebire de gazetărie, nu văd niciun cititor în fața ochilor și nici nu mă interesează. Cartea este un manuscris aruncat, iar criteriul principal este să îmi placă mie. (…) Atunci când scrii un text gazetăresc, nu ai voie să nu te gândești la cititori – ești neprofesionist și diletant dacă nu te gândești la cel căruia îi adresezi textul și dacă nu visezi ca acel text să fie receptat de un număr cât mai mare de oameni. Aceasta este condiția fundamentală a gazetăriei – audiența mare. Nu există gazetărie la audiențe minuscule, de pilda unei cărți de poezie excepționale care are 100 de exemplare tiraj. Gazetărie există numai când se adresează maselor.”
Scopul principal al artei, în viziunea lui Cristian Tudor Popescu: „Arta, în general, literatura în speță, după părerea mea, nu are ca scop educația, acesta fiind un efect secundar. Efectul principal al artei este starea pe care reușește sau nu reușește să o creeze în receptor.”
Diferența dintre umor și sarcasm, conform lui Cristian Tudor Popescu: „Umorul lasă niște portițe de scăpare, în speranța îndreptării subiectului bătăii de joc, în ultimă instanță, în vreme ce sarcasmul nu lasă nicio șansă. Sarcasmul nu face decât să pună diagnosticul, nu vindeca și nu propune nicio posibilă cură/șansă de a te salva. Sarcasmul taie și când taie, se văd toate mizeriile adunate, dar nu oferă niciodată acea posibilitate de salvare pe care o oferă umorul.”
Despre meritocrație, pe șleau: „Meritocrația presupune un grad de moralitate din partea celor care o aplică. Marea artă este de a pune omul potrivit la locul potrivit. Nu trebuie pus într-o anumită funcție cine merită, ci persoana eficientă pentru ca eu și compania mea și grupul pe care îl reprezint să câștige, nu să piardă. Așa funcționează, nu funcționează pe criterii morale, cum n-a funcționat comunismul, care la bază avea criterii profund morale. Meritocrație înseamnă un principiu pragmatic, nu un principiu moral.”
Alte idei exprimate de cunoscutul jurnalist Cristian Tudor Popescu în discuția cu publicul sibian:
„Ființa umană dorește să formateze tot ce e în jur, casa în care stă, pământul pe care merge, oamenii care sunt în apropiere și, mai ales, membrii de familie; dorește să-i formateze după sine, de fapt să fie un dictator.”
„Democrația nu este un fenomen natural. În natură, dreptate are cel care supraviețuiește; în natură, funcționează doar lupta pentru existență, după criteriile celui mai puternic.
„Pentru mine ridicolul e mai periculos decât moartea. Mi-e mai frică de ridicol decât de moarte.”
„E mult mimentism achiziționat social, și nu autentic, cu care trebuie să lupte fiecare dintre noi.”
*
Activitățile Bibliotecii Județene ASTRA Sibiu sunt posibile cu susținerea financiară al Consiliului Județean Sibiu.
