De 25 de ani am militat prin diferite programe și susținerea ONG-urilor care combăteau violența domestică. Au fost sute de proiecte de conștientizare. Și iată că rezultatele apar. Conform Poliției, în primele șase luni din acest an au fost raportate peste 1600 de cazuri de violență domestică. Nu avem de-a face cu o creștere a numărului de cazuri REALE, ci doar a celor RAPORTATE. Realitatea este că violența domestică a fost prezentă mereu, dar nu raportată.
Iată că ne aflăm la un punct de cotitură. Efectele tuturor programelor de a face victimele violenței domestice să apeleze la autorități se simt. Dar, acum, ne lovim de altă problemă. Ce se face în astfel de cazuri?
Dacă urmărim raportarea oficială a Poliției județului Sibiu, din cele peste 1600 de cazuri sesizate în primele 6 luni ale anului 2024, un sfert doar au fost catalogate cu risc iminent. Din cele 400 de cazuri cu risc iminent doar în 140 s-au dispus ordine de protecție provizorii, iar din acestea doar 62 trecute din provizorii pe termen mediu. În restul de cazuri până la 400, victimele au refuzat ordinele de protecție provizorii. Aici avem o problemă veche în violența domestică: iertarea acordată agresorului de victimă pe principiul „lasă că a greșit și el odată”. Doar că în multe intervenții ale polițiștilor avem de-a face cu aceleași cupluri cu violență domestică. Repetiția care duce la fapte grave și, uneori, la moarte. Cum s-a întâmplat de curând și în județul nostru.
Dispozitivele electronice puse la glezna agresorilor de polițiști au fost folosite în puține cazuri. Iar în peste 400 de cazuri polițiștii au identificat infracțiuni conform codului penal.
Bun. Avem statisticile oficiale. Dar cazurile reale rămân în județ. Nu sunt neapărat mai multe faptic, ci doar scriptic. Diferența că acum 20 de ani mai nimeni nu reclama violența domestică. Acum tot mai mulți reclamă, dar nu toți, încă. Există multe cazuri de violență domestică de care polițiștii nu află. Și uneori este prea târziu când află pentru că vin cu Medicina Legală să ia un cadavru sau să ducă pe cineva în stare gravă la spital.
Problema majoră cu care se confruntă Poliția acum este insuficientele servicii sociale pentru victimele violenței domestice și inexistența lor pentru agresori în județul Sibiu. Statul, ca în toate domeniile, a dat cu greu legi, dar nu a prevăzut fonduri pentru astfel de servicii. Se bazează exclusiv pe ONG-urile care fac aceste servicii din surse proprii.
Adăpostul pentru victimele violenței domestice din Sibiu este mic și susținut de ONG-uri. Cu ceva alocări minore de la Primăria Sibiu. Dar nu este suficient un adăpost. Ce facem, însă, cu agresorii. Adesea sunt scoși de Poliție din locuință. Dar unde ajung ei? Ce servicii sociale și psihologice există pentru ei? Poliția îi scoate din casă, dar unde ajung aceștia? Nu toți au unde sta. Deci se întorc la domiciliu și, adesea, sunt reprimiți și violența continuă.
Mai este foarte mult de lucru în acest domeniu. Și degeaba avem legi, avem polițiști care răspund la apeluri, dacă nu avem și adăposturi, centre de sprijin, servicii sociale și psihologice. Ori acum suntem în situația în care munca polițiștilor este în van. Degeaba intervin pentru că agresorii vor reveni la domiciliu. Asta dacă pleacă de adevăratelea.
În alte țări, intervenția Poliției la astfel de cazuri este urmată de intervenția serviciului social de stat. Altfel spus direcțiile sociale de la primăriile de orașe, sau asistentul social de la comune. În realitate, nimeni nu merge la astfel de cazuri. Tot polițiștii sunt chemați a doua, a treia oară. Cumva, am transformat polițiștii în asistenți sociali.
Prevăd în viitorul apropiat mărirea numărului de cazuri de violență domestică raportate. Dar și creșterea gradului de violență și a sechelelor lăsate victimelor. Inclusiv creșterea numărului de victime decedate. Așa că statul român ar face bine să investească rapid în servicii sociale și să pună la muncă de teren pe cei din asistența socială de la primării.
