Festivalul Artmania din Sibiu și-a deschis porțile vineri 26 iulie 2024, ora 16:30, în Piața Mare, accesul făcându-se pe baza biletului cumpărat și preschimbat în brățară la ticket swappoint-urile amplasate la intrări. Brățara are atașat un card care conține datele personale ale participantului la festival și este absolut necesară pentru intrarea/ieșirea din zona Artmania.
Trupa de deschidere a festivalului Artmania din acest an a fost trupa The Flower Kings (Suedia) de rock progresiv. Trupa a fost formată în anul 1994 și a lansat până în prezent 16 albume de studio. Melodiile interpretate pe main stage-ul Artmania s-au remarcat prin melodicitatea lor și abundența de solo-uri de chitară/clapă. Chitara folosea efecte de reverb, delay și phaser, iar tehnicile predominante folosite pentru solo erau banding-urile și notele lungi (sustaine) – ceea ce ne ducea cu gândul la un Pink Floyd. De remarcat este faptul că ambii chitariști cântau și vocal, vocile lor completându-se într-o armonie dirijată de clapă. Melodiile, fără a avea un șablon, ne duc cu gândul la un jazz-fusion, iar unele intervenții ale chitarelor/clapei dau o influență de blues. O trupă care impresionează prin combinația de genuri muzicale ale instrumentarului, dar și prin versurile care promovează iubirea,pacea, spiritualitatea.
Alpha Q (România) a fost cea de-a doua trupă care a urcat pe scenă la Artmania Festival. Trupa a urcat pe scena mică (Voice of People) în timp ce voluntarii, mașiniștii, inginerii desunet/lumini pregăteau main stage-ul pentru următoarea formație. Alpha Q este o trupă sibiană înființată în 2016. Trupa a suferit numeroase schimbări până să ajungă în formula pe care am văzut-o pe scena Artmania. Multimetal este propriul lor amestec de genuri/subgenuri ale muzcii care îi identifică. Ce am remarcat a fost starea de spirit a trupei, energia pe care o emanau. Totuși, din tabloul acestei reprezentații ieșea în evidență chitaristul (solo) care părea a fi deconcentrat, amuzat sau plictisit. Într-un cuvânt – nu se alinia stării de spirit imprimate de trupă. Atrăgea atenția prin comportamentul său jovial, iar unii fani chiar râdeau la vederea acestuia. Oricum ar fi, solo-uri excepționale la chitară foloseau tehnici specifice heavy metal- ului modern (sweep picking), break-down-uri, totul fiind completat de vocea (Mira Boțcan) care impresiona prin trecerile și modulațiile sale.
Igorrr (Franța) este trupa care a urcat pe main-stage-ul Artmania Festival. Proiectul Igorrr a început în 2005 ca i carieră solo a lui Gautier Serre, extinzându-se la o formație înjurul anului 2017. Combinația de genuri a formație se întinde de la black metal la muzică baroc, operă, trip hop… Formația a atras atenția prin vocea de mezzosoprană (Marthe Alexandre) în opoziție cu screaming-ul/ unclean vocals-urile lui JB Le Bail.
Interesant la această trupă era publicul și amplasarea sa. Majoritatea publicului se găsea în fața scenei, dar mulți preferau zona opusă acesteia sau chiar o gură de aer prin urbe. Membrii trupei inspirau prin muzică agresivitate, violență. Durata concertului lor (1 oră și 10 minute) se transforma la un moment dat într-o agitație stresantă, „spectacolul” fiind greu de urmărit de la un moment dat (muzică exagerat de tare, brutală, urletele vocalistului).
Scena Voice of People a fost acaparată apoi de Lavina (Serbia) – o trupă nou înființată (2020) de metal progresiv. Atitudine, energie, pasiune, dedicare – sunt cuvintele care pot caracteriza prestația trupei. O trupă modestă din punct de vedere al ascultătorilor pe platformele online de streaming, dar care acaparează atenția publicului în concerte. Dacă tot veni vorba de energie, nu pot să nu subliniez bucuria de a fi pe scenă, în special a clăparului (acesta fiind un al doilea, frontman cot la cot cu vocalistul). Semnătura trupei o constituie riff-urile heavy la chitară, care au melodicitate, dar și trecerile vocalistului de la vocea clean la cea grunge. Trupa a cântat în premieră single-ul pe care îl vor lansa pe data de 1august.
Satyricon (Norvegia) a încheiat prima zi de festival în aplauzele publicului. Formația de black metal cu influențe medievale înființată în 1991 a lansat până în prezent 10 albume de studio, bucurându-se de un mare succes pe scenele europene. Se remarcă trecerile de la un tempo lent pe instrumental la unul dublu pe secțiunile vocale. Riff-urile sunt recognoscibile, dar repetitive, piesele fiind concepute pe-același șablon. O formație consacrată, iubită de public, unclasic al subgenului pe care-l reprezintă.
De jur împrejurul „țarcului”, în interior, erau amplasate corturi/rulote cu mâncare, băutură, toalete publice, cd-uri,viniluri și merch-uri ale trupelor prezente, dar și un cortspecial amenajat donațiilor pentru Ucraina. Tricourile erau 100-150 de lei iar hanoracele ajungeau până la 300 de lei, prețuri relativ decente pentru un festival de o asemenea anvergură. În incinta festivalului există și o zonă cu mese și bănci de lemn tipic celor de la un festival gastronomic, deunde reiese atenția organizatorilor pentru companiile/firmelecare servesc produse alimentare, dar și sugerează circuitul închis al festivalului. Surpriza a fost că pentru a achiziționa mâncare sau băuturi din zona festivalului este obligatorie plata cu cardul de pe brățară. Acest card poate fi încărcat la stațiile specifice. Din fericire, nu se formează coadă la ele, iar banii pot fi și retrași de pe aceste carduri inteligente, de unde reiese controlul clientului asupra banilor.
A fost o primă zi de festival energică. Un început melodios, care ne ducea cu gândul la muzica anilor ’90, urmat de o rupere de ritm și o abordare mai agresivă consacrată formațiilor de metal.
Material realizat de Serghei Frunzescu
