Vernisajul expoziției „Spectacolul Naturii” va avea loc marți, 13 august 2024, de ora 17:00 la Galeriile „Dumitru I. Grumăzescu” din Iași. Curatori: dr. Ana-Maria Păpureanu, dr. Nicolae Trif, dr. Alexandru Constantin Chituță
Evenimentul este organizat de Muzeul Municipal „Regina Maria” din Iași în colaborare cu Muzeul Național Brukenthal, cu sprijinul Ministerului Culturii și a Primăriei Municipiului Iași.
În inima orașului Iași, pe vechea Uliță Sârbească, azi strada Lăpușneanu, forța călăuzitoare a cunoașterii și frumusețea naturii se întâlnesc într-o expoziție deosebită, rezultat al deja tradiționalei colaborări dintre Muzeul Municipal ,,Regina Maria” din Iași și Muzeul Național Brukenthal din Sibiu, organizată cu sprijinul Primăriei Municipiului Iași și al Ministerului Culturii. Intitulată ,,Spectacolul naturii”, expoziția reprezintă un semnal pe care cele două instituții de cultură îl transmit în scopul valorizării și valorificării unui patrimoniu aparte, cel natural, care a contribuit semnificativ la îmbogățirea cunoașterii noastre asupra evoluției lumii înconjurătoare. Era firesc ca un astfel de eveniment să fie organizat la Iași, sub auspiciile Muzeului Municipal ,,Regina Maria”, unica instituție de cultură ce tezaurizează trecutul local și îi conferă noi perspective de a fi înțeles și interpretat. Iașul este cunoscut ca având o tradiție muzeistică impresionantă în domeniul istoriei naturale, ale cărei rădăcini se regăsesc în plină epocă modernă. Într-o vreme în care conștiința națională prindea contur în spațiul românesc, la Iași, în 1834, membrii Societății de Medici și Naturaliști, în frunte cu Iacob Cihac, Gheorghe Asachi, Mihail Zotta, Constantin Sturdza și Costache Negri, au pus bazele unui muzeu, într-un scop al binelui public. Personalitățile implicate în acest acest demers, au desfășurat o activitate asiduă pentru formarea unui patrimoniu, îmbogățind muzeul cu exponate rare, care sporesc și astăzi valoarea colecțiilor: oase de mamut, minerale, cărți și, cel mai important, elefantul Gaba, devenit un adevărat simbol pentru generații întregi de vizitatori, care au admirat, în decursul timpului, splendorile naturii în exponate reprezentative de la Iași.
În Transilvania, pătrunderea ideologiei umaniste începând cu secolul al XVI-lea și răspândirea acesteia cu ajutorul tiparului, a determinat apariția unor importante centre de cultură în regiune. Hermannstadt (Sibiu) era unul dintre aceste centre științifice și culturale. După 1690, Transilvania a devenit parte din Imperiul Habsburgic și astfel a fost favorizată dezvoltarea și asimilarea ideilor și a revoluției științifice Iluministe din Europa. Academicianul Emil Pop (1897-1974) considera că „etapa cea mai interesantă a naturalismului transilvănean s-a desfășurat în ultimele decenii ale veacului al XVIII-lea și primele decenii ale veacului al XIX-lea, răstimp în care a fost inaugurată cu deplin succes perioada linneană în țara noastră, cu repercursiuni stimulatoare asupra mișcării naturaliste de mai târziu și cu un stăruitor ecou internațional”. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, Sibiu era centrul administrativ al provinciei, iar guvernatorul, baronul Samuel von Brukenthal (1721-1803) fiind o personalitate enciclopedică, a sprijinit financiar și a încurajat dezvoltarea științelor naturale. El a invitat frecvent oameni de știință din țări europene, mai ales germanice, pentru a desfășura activități de cercetare în regiune, existând un interes imperial pentru bogățiile naturale de aici. Baronul Brukenthal a fost la rândul său un colecționar de eșantioane mineralogico-petrografice. În perioada cât a fost guvernatorul Transilvaniei și ulterior, baronul Brukenthal a adus cercetarea științelor naturii, respectiv mineralogia, la un nivel avansat, iar rezultatele acestor activități răsună și astăzi în domeniul istoriei naturale. În perioada cât Brukenthal a fost guvernator, au fost identificate și descrise pentru prima dată la nivel mondial șase noi minerale din Transilvania și anume telur, alabandit, nagyagit, krennerit, sylvanit și rodocrozit. În anul 1841 a fost înființată în Sibiu, atunci cunoscut ca Hermannstadt, „Societatea pentru cercetarea Transilvaniei” (Verein für Siebenbürgische Landeskunde), având drept scop cercetarea istorică a Transilvaniei și a bogățiilor sale naturale, prin intermediul a două secții. În 1858 Societatea împreună cu colecţiile sale, se instalează în ,,Casa Albastră” a oraşului, clădire situată lângă Palatul Brukenthal în Piaţa Mare, luând cu chirie, cu un preţ modest, trei camere. Acesta este primul sediu oficial al Societăţii şi al Muzeului în devenire. Deja în anul 1891 a fost acceptat proiectul arhitectului C. W. Fr. Maetz, şi în vara anului 1894 au început lucrările de construire a unui local pentru colecţii şi sediu pentru Societate. După doar un an, în 12 mai 1895 – comunitatea sibiană asista la deschiderea solemnă a Muzeului de Istorie Naturală, ridicat în mijlocul unui parc frumos. Clădirea muzeului, construită în stilul Renaşterii italiene, cu cele 16 săli ale ei, reprezintă, în Sibiul sfârşitului de veac trecut, o realizare edilitară de prim rang. Colecţiile muzeului au fost vizitate încă în vara lui 1895 de nu mai puţin de 9600 de persoane. În 1957, Muzeul de Istorie Naturală devine secție a Muzeului Național Brukenthal, iar actual, după 67 de ani, cele două instituții continuă obiectivele Societății Ardelene de Științele Naturii din Sibiu prin activități muzeale și de cercetare. Alături de piese din colecția de minerale, scoici sau fluturi, în expoziție va putea fi admirat și primul ierbar de pe teritoriul țării noastre. Colecția botanică a Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu are o deosebită valoare, nu numai istorică (aici există cele mai vechi ierbare din România, din prima jumătate a secolului al XVIII-lea), ci și științifico-documentară prin valoroasele piese pe care le include. IERBARUL BAUSSNER – a fost întocmit în anul 1734 de către Georg Friedrich Baussner, student la Königlichen Pädagogium din Halle (Germania). Conform datelor istorice cu privire la studenți, păstrate în arhiva instituției de învățământ în anul 1733, figura studentul „Joannes Georgius von Baussner, din Viena (Austria). Johann Georg Friedrich Baussner s-a născut în jurul anului 1719 la Viena. Tatăl său, Simon Baussner Edler von Baussnern (1677-1742), era fiul superintendentului Bisericii Evanghelice din Transilvania și preot în Biertan (județul Sibiu), iar mama sa Anna Maria, era sibiancă la origine, fiind fiica lui Bartolomeu Fabritius. Familia Baussner a locuit la Viena între anii 1711 și 1733, ca apoi să revină în Hermannstadt (Sibiu). Ierbarul conţine exclusiv plante cultivate în grădini şi parcuri, culese probabil în mare parte în Germania. În literatura botanică, acest ierbar a fost menţionat pentru prima dată de botanistul F. Schur, care l-a găsit în anul 1853 în moştenirea botanistului sibian Josef Lerchenfeld. Fiind vorba aproape exclusiv de plante cultivate, al căror loc de recoltare nu a fost menţionat de autor, acest herbar are o valoare culturală și istorico-documentară extraordinară
