Am scris de mai multe ori despre ruina în care a fost lăsată de 20 de ani clădirea fostului Liceu Pedagogic din Sibiu. Retrocedată, clădirea uriașă, cea mai mare din Sibiu cuprinsă în lista monumentelor de patrimoniu, a rămas nefolosită. Astăzi am vizitat, legal, clădirea datorită Festivalului de Artă Contemporană SCAF, care a deschis-o timp de o lună publicului. Doar o lună au lucrat cei de la Muzeul Brukenthal pentru a o transforma în spațiu expozițional. Și au pus în valoare chiar și catacomebele.
Ca fost absolvent al școlii care odată era considerată cea mai bună din oraș, să revăd curțile interioare, holurile și chiar unele clase sau săli a fost un drum pe calea amintirilor. Pentru alți vizitatori a fost doar o expoziție de artă contemporană, adesea neînțeleasă, într-o clădire care arată ca o ruină. De fapt, Arhiepiscopia Romano-Catolică, proprietara clădirii, a acceptat acum să ofere clădirea 3 luni de zile Muzeului Brukenthal la insistențele managerului Alexandru Chituță. Pentru Festivalul SCAF. Dar acum mulți ani, tot Arhiepiscopia a oferit clădirea unei firme deținută de un mogul din Alba Iulia să o transforme în hotel. Ce a făcut mogulul? A dărâmat tencuiala prin multe locuri, a scos podelele de lemn masiv, a distrus pereți și tavane și apoi a abandonat clădirea. Pentru că oricum nu obținuse la vremea respectivă nicio autorizație de construcție de la Direcția de Cultură și de la Primăria Sibiu.
Au mai trecut mulți ani și prin 7 august cei de la Muzeul Brukenthal au intrat în ea să amenajeze spațiile expoziționale. Au reușit într-o lună să curețe curțile de jungla crescută, să curețe spațiile interioare, să tragă curent, camere de supraveghere etc și să amenajeze o imensă expoziție de artă contemporană care te poartă prin toate colțurile clădirii. Plus să ilumineze și să curețe catacombele și să le ofere timp de o lună unui circuit turistic ghidat.
Aproape 3.000 de oameni au fost ieri la fostul Liceu Pedagogic Sibiu. Duminică alte câteva mii și tot mai mulți cumpără bilete online. Unii pentru expoziția din clădire, mulți pentru catacombele de sub clădire. Există o aviditate uriașă a publicului, nu doar din Sibiu, pentru a vedea această clădire abandonată prea mulți ani.
Festivalul SCAF, aflat la a 5-a ediție, a devenit cel mai lung festival, ca durată, din România și, poate, din Europa de Est. Cele 30 de zile abundă de evenimente, iar anul acesta valorizarea clădirii fostului Liceu Pedagogic din Sibiu aduce plus valoare.
În periplul meu prin clădire astăzi, mi-am amintit spectacolele din Sala Festivă, orele de sport din sala specială, primel două curți interioare au răsunat în mintea mea de glasurile de copii de acum mulți ani, scările principale pe unde urcau profesorii și biroul direcțiunii și cancelaria. Sau sălile de clasă unde am studiat, ce-i drept unele nu erau accesibile. Holurile pe care alergam și geamurile de la care ne uitam în curte, uneori.
Te încearcă totuși un sentiment de tristețe când vezi că această clădirea capodoperă a fost lăsată de izbeliște. Nu contest dreptul de a retroceda clădirile, dar poate legea trebuia astfel scrisă încât proprietarul să fie obligat să le întrețină. Mai ales că aici vorbim de un monument istoric, parte din patrimoniul național. Ideea managerului Alexandru Chituță de a cere Guvernului să investească în achiziția și renovarea clădirii pentru a o transforma în muzeu și depozit muzeal este genială. Dar politicul nu vede lucrurile așa, ci după numărul de voturi și interese meschine.
Spre exemplu, astăzi, la inaugurarea SCAF chiar în această clădire, singurul oficial român prezent a fost ministrul Culturii, Raluca Turcan. Atât. Nimeni nu a mai dat curs invitațiile transmise din timp de managerul muzeului Brukenthal, organizatorul festivalului. Pentru că alegerile locale au trecut și probabil nu mai reprezintă interes. Cam atât le pasă la unii politicieni de patrimoniu și cultură. Culmea, au fost prezenți o sumedenie de ambasadori, consuli și reprezentanți de amnsade de la București! Ei și-au făcut timp să își susțină artiștii expozanți în cadrul acestui festival internațional. Pentru aleșii noștri o mare bilă neagră.
Raluca Turcan a promis că va lupta în continuare pentru sprijinul acordat culturii și instituțiilor culturale. Deja multe proiecte și fonduri au fost alocate de când ea este ministru. Și cu toate înjurăturile ce le ia de la anonimi de partid pe internet, oamenii din cultură chiar văd efectele venirii sale la Ministerul Culturii. Sunt muzee în țară care nu au văzut atâtea fonduri câte au primit de când este ea acolo de când s-au înființat. Și este doar un exemplu de ce se poate face de la acel nivel, dacă se vrea.
Dar Turcan este doar un ministru, nu tot Guvernul. Iar la vizita de vineri a premierului Ciolacu am văzut că Sibiul și Ardealul în general nu prea este pe gustul acestuia. Prea multe se vor a se face aici pe bani guvernamentali. Prea multe proiecte mari, deja desenate, autorizate, gata de implementare. Nu mai bine să se împartă banii „frățește” și poate să se mai piardă prin unele buzunare? Decât să se facă în Ardeal…
Când mergeam astăzi pe holurile fostului Liceu Pedagogic Sibiu și mă uitam la exponate, plus la curățenia locului, chit că este o ruină, am înțeles ce poate face un manager harnic și o echipă bună într-un timp scurt. Cu multă dedicație, că bani în plus nu a luat nimeni. Sau credeți că oamenii care au făcut SCAF la Pedagogic sunt ca ăia de prin ministerele de la București sau parlament care pentru orice creion ridicat își dau o primă?! De aceea acolo nimic nu se face rapid și se face extrem de costisitor.
