De câteva zile, autoritățile centrale au băgat spaima în populație, prin comunicate de presă, că vine o furtună peste România. Dar, cum am văzut cu toții, a fost doar o ploaie. De ceva vreme am constatat un apetit al unora din Guvern și diferite autorități centrale și locale de a transmite o stare de panică nejustificată în populație. Ce îi motivează?
Prima dată am crezut că este vorba de neprofesionalism. Pe principiul cu meteorologul Topor. Adesea am primit informații oficiale la ziar că vine ploaie mare la Sibiu și coduri galbene și portocalii, dar nu a fost nimic.
Avem adesea mesaje Ro-Alert că ursul a fost văzut într-un sat de munte. Păi unde ar putea fi ursul când pădurile au fost masacrate și s-a construit până în buza celor rămase?
Sunt doar două exemple. Cui ajută menținerea acestei stări de panică? Oamenii de rând dau vina pe jurnaliști. Dar ei doar difuzează ceea ce autoritățile transmit oficial. Exemplul de acum cu furtuna Ashley a fost unul epocal. Mai ales că mulți meteorologi au scris pe diferite pagini de profil de internet că totul este o scorneală grosolană. Era doar o ploaie de vară, ajunsă târziu de la vest la est, peste România.
Mai știți povestea cu băiatul de la marginea satului care striga mereu „Lupul!” și speria tot satul degeaba. Iar când a venit lupul, nimeni nu a mai sărit să îl ajute pentru că au crezut că iar glumește. Cam așa este și cu autoritățile. Dacă abuzezi de Ro-Alert și de informații meteo care stârnesc panică fără motiv, vei ajunge în situația în care o alertă reală de pericol fie și meteo nu mai este luată în considerare de nimeni. Doar că spre deosebire de poveste de suferit, atunci, nu vor avea autoritățile, ci tot oamenii.
Cred că există și o dorință a unora de la guvernare de a menține o stare de agitație în rândul populației pentru a nu vedea creșterea prețurilor și scăderea nivelului de trai. Dacă redirecționează atenția spre elementele naturii, cumva îți uiți că prețul coșului real de cumpărături a crescut de patru ori în ultimii ani. Nici nu observi, dacă nu călătorești, că alimentele și produsele de igienă din supermarket au la noi aceleași prețuri ca în țările din Vest sau chiar mai mari. Deși salariile și pensiile nu sunt la același nivel.
Așa stă mulțimea cu ochii la televizor sau internet și așteaptă viitura de pe Dunăre, care este un fâs sau ciclonul și furtuna care nu mai vin sau sunt niște banale ploi. Ori se minunează de ursul care coboară în sat ori de vulpea de la marginea orașului. Iar în timpul acesta, guvernanții, pe nesimțite, prin diferite măsuri, generează prețuri mai mari în piață.
