Vineri, 4 octombrie 2024, Cercul Militar Sibiu a găzduit un eveniment cultural deosebit, lansarea cărții „Să știe toți oamenii. Povestiri de altădată despre Valea Hârtibaciului” scrisă de Ilarion Bârsan. La eveniment, prof. dr. Maria-Daniela Pănăzan, alături de membri ai cenaclului „Radu Theodoru”, a subliniat importanța acestei lucrări ca o mărturie literară despre tradițiile și valorile comunității din Valea Hârtibaciului.
Redăm mai jos câteva gânduri transmise de Maria-Daniela Pănăzan:
Vineri, 4 octombrie 2024, am trăit, alături de domnul Ilarion Bârsan și invitații săi, membri ai cenaclului „Radu Theodoru” din Sibiu, un moment emoționant care îndeamnă la reflecție: cine suntem pe acest pământ și ce rost are cuvântul scris în istoria lumii. Cartea „Să știe toți oamenii. Povestiri de altădată despre Valea Hârtibaciului” este o adevărată bijuterie literară, o mărturie despre oameni și locuri care au marcat existența milenară a Văii Hârtibaciului. Meritul autorului este cu atât mai mare cu cât el a trăit între oamenii care devin personaje centrale, tipologii umane simbolice pentru o lume care a apus, dar care reînvie prin spiritul povestirilor. Acestea sunt, in facto, simboluri ale unui topos unic. Despre acest spațiu s-au scris pagini memorabile, cele mai alese aparținând doamnei Irina Petraș, renumit critic literar, președinte al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România. Născută în 1947 la Chirpăr, absolventă a Liceului Teoretic din Agnita, profesoară de literatură română la Agnita pentru scurtă vreme, Irina Petraș a publicat mai multe volume („Miezul lucrurilor”, „Viața mea de noapte. Fragmente onirice”, „Despre locuri și locuire”) în care locul nașterii este amprentat în viziunea unui Om al locuirii în cuvânt. Oamenii de pe Valea Hârtibaciului locuiesc în cuvânt. Poveștile lor sunt vii, sunt dovezi ale bucuriei de a trăi, de a crea, de a trece peste necazurile de zi cu zi. Sunt oglinda sufletului unor Oameni ai locuirii, ai credinței, ai respectului față de tradiții și de obiceiuri milenare care n-ar trebui lăsate nicicum să dispară. Ilarion Bârsan crede în salvarea prin poveste, fiindcă aceasta înseamnă viață. Publicând această carte, autorul conștientizează importanța transmiterii valorilor lumii de altădată urmașilor care au dovada că dacă vrei să cunoști lumea, ar trebui să locuiești în cuvânt și astfel vei afla despre existența unei comunități. Și nu e o comunitate oarecare!
Despre această carte uimitoare, editată și publicată la CronoLogia Sibiu, au vorbit Ioan Gligor Stopița, redactorul-șef al revistei „Rapsodia”, Maria-Daniela Pănăzan și Silviu Guga. A completat și hipnotizat asistența cu lectura publică a unui fragment din carte, Emil Cătălin Neghină, de la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu. Fiecare vorbitor a evidențiat valoarea cărții, atât morală (putând fi considerată un mod de a readuce în atenția publicului larg vremurile de altădată, obiceiuri și tradiții uitate ale oamenilor de pe Valea Hârtibaciului), cât și intelectuală (pentru că, deși nu are un autor consacrat și specialist în domeniu, totuși tehnicile narative, limbajul și țesătura poveștilor dovedesc că, intuitiv, autorul este foarte valoros, domnul profesor Silviu Guga comparându-l cu Ioan Slavici, Ion Agârbiceanu sau Pavel Dan). Intervenții a avut și doamna prof. Anca Sîrghie, iar prezența familiei și a prietenilor din țară a fost apreciată prin aplauze susținute.
Aș dori să adaug emoția care a atins toate corzile sensibile ale publicului prezent în sala de la Cercul Militar, atunci când, în fața lui a apărut, alături de autor, un alt scriitor al arealului Hârtibaciului literar, Ioan Vulcan Agnițeanul. Cuvintele sale au marcat până la lacrimi, nu doar pentru că a amintit că editoarea va împlini curând 50 de ani, că autorul a împlinit de curând 80 de ani, iar domnia sa va ajunge la 90 de ani, ci și pentru că a subliniat cât de frumoasă a fost perioada evocată în volumul lansat vineri la Sibiu, ce oameni minunați au trăit pe acele meleaguri (ale Retișului, ale satelor dimprejurul Agnitei), dar și cât de mult s-a pustiit satul de-odinioară, ce situație dramatică există azi în lumea culturală rurală. Poate tocmai de aceea, publicarea acestei cărți este un suflu nou care recreionează o lume de altădată uitată. În povestirile domnului Ilarion Bârsan regăsim sufletul viu al satului de odinioară, pulsând viață cu tragedii, cu bucurii, cu suferințe, cu împliniri. De aceea, cartea este și mai valoroasă, fiindcă înnobilează sufletul unei generații aparent uitate. Pagina scrisă de Ioan Vulcan Agnițeanul și distribuită participanților de la cenaclu este o dovadă că sufletul viu al satului de-odinioară este încă prezent în istorie. Iar generațiile de azi, acești copii minunați care înțeleg lumea în care trăiesc, sunt convinsă, vor ști să păstreze nealterată frumusețea originară.
Cuvântul autorului a emoționat, la rândul lui, prin sinceritatea mărturisirii. Cuvântul limpede, viu, curat, ardelenesc, bucuria cu care a fost rostit, a adus certitudinea că ne aflăm în fața unui scriitor. De azi, numele Ilarion Bârsan va fi scris în istoria literaturii române. După cum însuși domnia sa mărturisea („Nu am știut că sunt scriitor, doar azi am aflat și eu!”), devenim ceea ce suntem, ceea ce iubim, ceea ce povestim.
În plus, la această întâlnire culturală s-au sărbătorit 20 de ani de apariție neîntreruptă a revistei „Rapsodia”. Domnul Ovidiu Repede, secretarul de redacție, și domnul Ioan Gligor Stopița, redactorul-șef, au evocat începuturile literare, dar au amintit și despre mesajele primite, eforturile colaboratorilor și bucuria de a realiza, împreună, acest valoros tipar sibian cultural, care continuă să se exprime liber, fiind deschis tuturor iubitorilor de frumos.
Vă invităm în lumea miraculoasă a povestirilor de odinioară de pe Valea Hârtibaciului, pe care am supranumit-o Valea Verde, deoarece, să știe toți oamenii, ea deschide Calea spre locuire și spre bucurie. Căutați cartea și citiți! Merită! Este o bijuterie literară!
Sursa Foto: Maia-Daniela Loloiu, Ilarion Bârsan
