Zilele acestea consilierii locali, județeni și primarii depun jurămintele și își intră în atribuții. Unii au fost realeși, alții sunt la primul mandat. Dacă, adesea, consilierii locali sunt la cheremul partidului care i-a propulsat și mai mult o masă decât o prezență individuală, primarii sunt mai vizibili pentru comunități. Omul din fruntea Primăriei, indiferent că este comună, oraș sau municipiu reprezintă etalonul unei comunități. Doar că, uneori, alegătorul se lasă păcălit de „omul providențial”, salvatorul, dar apoi suferă o mare deziluzie.
Să fim corecți asta se întâmplă și la nivel de țară cu președintele. Dar mă opresc în analiză strict la județul Sibiu și la comunitățile noastre locale. În mod logic, alegătorul ar fi trebuit în 9 iunie să pună ștampila pe candidatul care este capabil să administreze comunitatea. Nu pe cel care vorbește frumos, nici pe cel arătos sau șmecheros. Pentru că un primar trebuie să slujească locuitorii comunității, nu să dea bine prin presă.
Din păcate, unele comunități din județ nu judecă așa. Majoritatea a impus în câteva localități primari noi sau vechi, fără realizări. Sunt primari realeși care nu au făcut mai nimic ani la rând. Sunt și primari noi care nu au demonstrat nimic până acum în profesia lor. Din șomer să ajungi primar este un salt uriaș, dar cu efecte devastatoare pentru următorii patru ani într-o comunitate.
Pentru că vorba dulce și promisiunile din campanie nu țin loc de proiecte, iar administrarea se face 24 de ore din 24, 7 zile din 7, timp de patru ani la o comună sau oraș. Cine crede că odată ales primar va lucra 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână, acela nu e primar. E doar un băgător de seamă.
Problema este că deziluzia alegătorilor se instalează rapid, dacă văd că promisiunile din campanie nu sunt îndeplinite. Iar dacă au fost mincinoase, cum se întâmplă la unii, atunci firesc că primarul nou ales va da vina pe cel vechi sau pe lipsa unei majorități, sau pe Guvern sau …. dar niciodată pe propria lui incapacitate și pe minciunile sale din campania electorală.
Există și primari realeși cu largă majoritate de cetățeni pentru că au arătat că pot administra o comunitate. Primari în a căror comunități nu prea auzi pe nimeni că altcineva ar putea să le mai ia locul. Poate doar la moartea lor. Ce-i drept este vorba de comune, comunități mici, unde oamenii se cunosc și nu prea poți merge cu vrăjeala ieftină de la oraș în campanie.
Avem și reversul medaliei la orașele județului. Primari care au păstrat funcția, cu vot la distanță de restul, alții care au câștigat la limită și noi primari. În ultimul caz, mai ales, alegătorii așteaptă „omul providențial”. Doar că tare îmi este teamă că vor avea o uriașă deziluzie. La sat dacă unul te minte cu nerușinare în campanie, îl alegi primar și apoi îți dă țeapă, riști să te ia oamenii cu bâtele și furcile la alergat prin cucuruz. La oraș te poți fofila și profita de funcție 4 ani, dar apoi să o iei în barbă la următorul vot.
Încă nu avem o educație la oraș în privința unui vot responsabil. Aud încă prea des cetățeni care nu votează un candidat pentru că vorbește tăios sau are o față ursuză. Păi asta contează?! Preferă candidatul mereu cu zâmbetul pe buze, chit că este tâmp. Poate cel ursuz face mai mult pentru administrație, decât zâmbetul tâmp. Iar efectele unui astfel de vot, le vor suporta tot cetățenii.
Dar să sperăm că mă înșel, deși sunt cunoscut în Sibiu că nu prea ratez la capitolul predicții politico-administrative…
PS: Este o vorbă: Iubesc trădarea, dar nu iubesc pe trădători!, și o văd în aceste zile în primăriile care și-au schimbat primarii. Mereu se găsesc 3-4 pupincuriști, care ani de zile au lins la vechiul primar și, brusc, îl înjură și ling la noul primar. Genul acesta de persoane se găsesc peste tot, dar un primar nou nu îi va lua în considerare, decât dacă este slab.
