Știu că unii nu vor fi de acord cu mine, dar, din experiență personală, pot spune că dezvoltarea serviciilor sociale din județul Sibiu au avut la bază o mână de oameni care au avut viziunea necesară unei transformări radicale. Din păcate, urmașii lor prin instituții, nu au reușit să mai țină pasul și s-au plafonat ani de zile în hârțogării și nu servicii sociale reale adresate beneficiarilor. Anca Drăgan a trecut la Ceruri. A fost primul director al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu (DGASPC).
Am cunoscut-o pe Anca în 2003. Județul Sibiu, alături de județul Vrancea au fost alese de Ministerul Muncii să piloteze elaborarea unei Strategii de Servicii Sociale, dar și să piloteze debutul reformei instituționale în acest domeniu. Timp de doi ani, pe banii Guvernului Marii Britanii, o echipă de experți internaționali, alături de o echipă de oameni din Sibiu, de la diferite instituții au lucrat pe acest proiect. Românii noștri din instituții nu erau plătiți pentru asta. Totuși, doi lideri s-au remarcat în acest proces în județul Sibiu: Anca Drăgan și Aurel Badiu. Acum, amândoi sunt trecuți la cele veșnice.
Spre deosebire de anii aceștia când totul se face copy-paste, proiectul respectiv a adus oameni din diferite instituții la aceași masă. S-au făcut multe cursuri, ateliere de lucru și s-a lucrat pe echipe luni de zile, în sesiuni. A fost un efort al 20-30 de persoane din județul Sibiu și a rezultat Strategia de Asistență Socială a Județului Sibiu 2004-2007 – 2010, dar și formarea instituției pe care o avem și astăzi, DGASPC în 2004. Proiectul a avut și o componentă la Ministerul Muncii tot pe servicii sociale.
Aurel Badiu era directorul Direcției de Muncă, iar Anca Drăgan a preluat conducerea DGASPC Sibiu, plecată din Consiliul Județean. Alături de ei, am lucrat și eu acei ani, dar ca reprezentant al părții engleze și coordonator al echipei internaționale de experți. Îmi amintesc și acum orele bune când rămâneam peste program în biroul domnului Aurel Badiu cu Anca Drăgan și dezbăteam aprins elementele care au creionat mai apoi noul sistem de asistență socială din județul Sibiu. Apoi au fost preluate și la nivel național, inclusiv în noua legislație. Era o muncă grea pentru că veneam din medii diferite, dar am apreciat deschiderea spre nou a celor doi și capacitatea de a viziona schimbarea necesară în sistem.
Iar cei doi au motivat și membrii echipelor lor să se implice în proiect. Contactul cu experții englezi, mai ales, a fost de bun augur pentru a înțelege cum ar trebui să arate un sistem de asistență socială. Din păcate, unele idei cuprinse în strategie nu au fost implementate la timp, ci amânate indefinit. Poate și pe criterii politice și din lipsă de alocare de fonduri de autoritățile locale și centrale. De altfel, DGAPC Sibiu a avut o stagnare, urmată de un declin. Din județ pilot în asistență socială în 2004, am ajuns prin 2017- 2022 județ codaș în reforma serviciilor sociale. În ultimii doi ani s-a încercat o redresare instituțională, dar startul pierdut a produs un decalaj greu de recuperat.
Anca Drăgan nu era genul de persoană pe care să o placi din prima. Mai dură în atitudine, dar deschisă spre viziuni moderne în domeniu, Anca Drăgan conducea instituția în forță. Un stil care nu era pe placul unora. După plecarea ei de la DGASPC Sibiu, în condiții urâte, instituția a fost pasată de la un manager la altul până în ziua de astăzi. O instituție mamut, cu mulți beneficiari și multe probleme, deci foarte greu de controlat și strunit. Unii mi-au și spus după mulți ani, că, parcă, mâna de fier a Ancăi Drăgan era mai bună…
Departe de mine gândul să spun că Anca Drăgan sau Aurel Badiu erau oameni perfecți. Nimeni nu este perfect. Dar apreciez mereu acei oameni care chiar se implică emoțional în ceea ce fac. Nu doar așteaptă salariul sau se cufundă în fotoliile de director de la instituție de stat. Genul de oameni care acceptă noul și nu se feresc să impună o viziune instituțională. Genul de oameni care lasă ceva în urmă.
Dumnezeu să o ierte!
