Ruptura de ligament, în special a ligamentului încrucișat anterior (LIA), este o afecțiune comună la câini, mai ales la rasele mari și active. Aceasta poate cauza durere severă, șchiopătură și limitarea mobilității, afectând semnificativ calitatea vieții patrupedului. Din fericire, progresele în chirurgia ortopedică și fizioterapie oferă soluții eficiente pentru tratarea și recuperarea câinilor afectați. Iată cum funcționează aceste abordări și ce beneficii aduc.
Cum apare ruptura de ligament la câini?
Ligamentele sunt structuri fibroase care conectează oasele și mențin stabilitatea articulațiilor. Ligamentul încrucișat anterior (LIA) este cel mai predispus la ruptură, mai ales la nivelul articulației genunchiului. Această afecțiune apare fie din cauza unui traumatism acut (de exemplu, o mișcare bruscă în timpul alergării sau jocului), fie din cauza unei degradări cronice a ligamentului, în special la câinii supraponderali sau în vârstă.
Printre simptomele pentru care proprietarul se prezintă la consultul de ortopedie veterinară și care indică ruptura de ligament se numără:
- Șchiopătura bruscă a unui membru posterior;
- Durere la atingerea articulației;
- Dificultatea de a susține greutatea pe piciorul afectat;
- Instabilitatea articulației și limitarea mișcărilor.
Este esențial ca proprietarii să recunoască aceste semne și să consulte rapid un medic veterinar pentru diagnostic și tratament.
Chirurgia ortopedică: soluția pentru stabilizarea articulației
În cazurile de ruptură completă a ligamentului, tratamentul chirurgical este, de obicei, cea mai eficientă soluție pentru a reda funcționalitatea membrului afectat. Există mai multe tehnici chirurgicale utilizate în tratarea rupturii de ligament la câini, printre care:
- TPLO (Tibial Plateau Leveling Osteotomy): această procedură ajustează unghiul tibiei pentru a elimina necesitatea ligamentului încrucișat anterior și pentru a stabiliza articulația. Este una dintre cele mai eficiente metode pentru câinii activi sau de talie mare.
- TTA (Tibial Tuberosity Advancement): această tehnică modifică poziția tuberozității tibiale pentru a stabiliza genunchiul și a permite o mișcare normală fără tensiunea ligamentului.
- Reconstrucția ligamentului: se utilizează grefe sintetice sau biologice pentru a înlocui ligamentul afectat. Această tehnică este mai potrivită pentru câinii de talie mică.
Succesul intervenției chirurgicale depinde de experiența medicului veterinar și de respectarea strictă a recomandărilor postoperatorii. Chirurgia ajută la reducerea durerii, la restabilirea stabilității articulației și la prevenirea complicațiilor pe termen lung, cum ar fi artrita.
Fizioterapia: cheia recuperării după intervenție
După intervenția chirurgicală, fizioterapia joacă un rol esențial în recuperarea completă a câinelui. Aceasta ajută la restabilirea forței musculare, la îmbunătățirea flexibilității articulației și la prevenirea atrofiei musculare. Printre metodele de fizioterapie recomandate se numără:
- Exercițiile controlate: plimbările scurte, treptate, pe suprafețe plane, sunt esențiale în primele săptămâni după operație.
- Hidroterapia: exercițiile în apă reduc presiunea asupra articulațiilor și permit mișcarea fără durere, contribuind la refacerea forței musculare.
- Masajul și terapia manuală: ajută la relaxarea mușchilor tensionați, îmbunătățirea circulației și reducerea durerii.
- Terapia cu laser sau ultrasunete: aceste metode reduc inflamația, accelerează vindecarea țesuturilor și ameliorează disconfortul postoperator.
Un program de recuperare bine structurat, monitorizat de un medic veterinar sau specialist în fizioterapie, asigură o refacere mai rapidă și completă a câinelui.
Alte recomandări pentru îngrijirea câinelui după tratament
Pe lângă intervenția chirurgicală și fizioterapie, există câteva măsuri pe care proprietarii le pot lua pentru a sprijini recuperarea câinelui:
- Controlul greutății: o dietă echilibrată și menținerea unei greutăți optime sunt esențiale pentru reducerea presiunii asupra articulațiilor.
- Restricționarea activității: în primele săptămâni după operație, câinele trebuie să evite alergările, săriturile și jocurile intense.
- Administrarea suplimentelor: suplimentele cu glucozamină și condroitină pot ajuta la sănătatea articulațiilor și la prevenirea degenerării cartilajului.
- Monitorizarea evoluției: vizitele regulate la medicul veterinar sunt necesare pentru a urmări progresul recuperării și pentru ajustarea planului de tratament.
În concluzie, ruptura de ligament la câini este o afecțiune care poate fi tratată cu succes printr-o combinație de chirurgie ortopedică și fizioterapie, urmate de o îngrijire atentă din partea proprietarilor. Intervenția promptă și respectarea recomandărilor medicale sunt esențiale pentru a-i oferi patrupedului o viață activă, fără durere. Cu ajutorul tehnologiilor moderne și al îngrijirii corecte, câinele tău își poate recăpăta mobilitatea și bucuria de a alerga din nou.
