SIBIU INDEPENDENT a relatat despre valul de concedii medicale care a lovit Inspectoratul Județean de Poliție Sibiu. Nu e nicio molimă, stați liniștiți, doar o formă de protest mascată ce se aplică prin toată țara, după ce Guvernul a tăiat orele suplimentare și sporurile de weekend și zile libere. După ce, Poliția era cu multe posturi blocate sau vacante ori cu unele servicii sub-dimensionate realității din teren, de organigrame învechite.
La finele anului trecut, adjuncții șefului IPJ Sibiu au plecat în pensie. Asta pentru a profita de legislația anterioară. Mai puteau rămâne în serviciu, dar au preferat toate beneficiile pensiei MAI primite pe legea veche. Deși, dacă stăm să ascultăm pensionarii MAI și MApN, aceștia sunt cei mai vitregiți de actualul sistem de pensii. Indexările și recalculările i-au lăsat pe ei deoparte. Multă lume laudă măsura populistă a Guvernului, dar respectivii pensionari consideră că se confundă pensia de serviciu cu pensia specială. Chiar critică dubla măsură aplicată în cazul magistraților versus angajații din MAI și MApN.
Indiferent de forma de protest a polițiștilor, județul Sibiu șchioapătă serios la aplicarea legii. Traficul de droguri crește exponențial, infracționalitatea mică a luat-o razna, accidentele auto se țin lanț, violența familială crește…. Dincolo de raportările oficiale care adesea ascund în statistici mari falsuri (pot demonstra!), realitatea din teren e una dezastruasă. Și nici nu ai ce să mai impuți polițiștilor. Lipsa crasă de personal, mai ales în teren sau la investigații, dar compensată de plinul de personal din birourile administrative, arată un stil de management deficitar. Și cu toate greșelile comise și toate acuzele publice, șeful rămâne pe poziții. Pentru că se apropie și el de o binemeritată pensie…
Statisticile oferite de IPJ Sibiu sunt false prin prisma calculelor și raportărilor conținute. Să luăm exemple banale. Dacă 1.000 de oameni raportează într-un an 1.000 de furturi, dar dosarele în proporție de 90% sunt clasate de procurori pentru că a trecut timpul de identificare a hoțului sau pentru că paguba a fost prea mică sau pentru că părțile s-au împăcat, rezultă în statistici că 90% cazuri au fost rezolvate. Când, în realitate, poate doar 10% din făptași au fost identificați. Și exemplele pot continua de astfel de raportări fără argumente științifice, dar care dau bine pe lanțul ierarhic până sus la ministru.
Polițistul nu mai are un statut aparte în societatea românească. A fost compromis masiv înainte de 1989, s-a compromis masiv în anii 90 și 2000. Iar acum, noua generație abia mai are face față dosarelor. De fapt nu mai investighează cazuri, ci fac hârtii la dosare în birou. Lipsă crasă de personal raportată la volumul de muncă. Vina? Managementul și alocarea resurselor umane plus legislația și blocajele de posturi.
Așa că protestul polițistului de rând, care muncește pe teren și în week-end și noapte și de zile libere este firesc. Dar nu are voie să protesteze. Așa spune legea. Așa că polițiștii au găsit tertipuri: încep cu concedii medicale, apoi concedii de odihnă, apoi lungirea termenelor de rezolvare a dosarelor etc. Sunt multe metode de protest. Au și sindicat, doar că șefii de acolo sunt ocupați cu critica jurnaliștilor și protecția angajatorului șef, decât cu apărarea intereselor polițiștilor.
