Vestea tragicei dispariții a Deliei Stoicescu m-a năucit. Cum de altfel, cred, a luat prin suprindere pe toată lumea care a lucrat cu ea de-a lungul anilor. Inspector școlar, profesor, om, voluntar, Delia a știut mereu să fie parte a comunității sibiene și să se implice în educație, unde lucra, dar și în o mulțime de domenii conexe. Pentru că se ocupa la inspectorat de copiii cu nevoi speciale, Delia a mers mai departe cu educația continuă pentru ea și pentru alți profesori pentru a dezvolta acest sector al educației încă vitregit, cel puțin financiar.
Nici nu mai țin minte când am cunoscut-o. Să tot fie poate vreo 20 de ani, dacă nu mai bine. Ne-am intersectat în comunitatea sibiană de foarte multe ori. Am lucrat împreună în proiecte educaționale, am participat alături la diferite conferințe, seminarii sau cursuri de formare, am voluntariat. Mereu am găsit în Delia Stoicescu un sprijin din partea instituției statului. Pentru că Delia, deși angajată la Inspectoratul Școlar, era în esență un profesor și un om voluntar, dedicat semenilor mai mult decât sistemului.
Domeniul ei de activitate era și cel mai dificil. Pentru că sistemul educațional pentru copiii cu nevoi speciale și dificultăți de învățare este, încă, sub-finanțat la noi. De aceea, pe lângă tot felul de proiecte, multe finanțate extern, Delia îndemna la participare la cursuri organizate de ONG-uri din domeniu. Expunerea profesorilor la acest mediu o considera binevenită pentru a relaționa mai ușor la clasă cu elevii cu nevoi speciale.
Acum, Delia Stoicescu a trecut la îngeri. Sibiul a pierdut încă un om de valoare, care a știut ani la rând să contribuie la dezvoltarea comunității prin educație.
