Fie că era Sadoveanu, Rebreanu sau alt autor român din vremuri demult apuse, citeam cu amuzament în comunism despre boierii care se întorceau la moșie, după luni sau ani de pelerinaje pe la locuri sfinte sau Viena și Paris. Nu prea pricepeam eu cum era cu boierii aceștia, dar mai târziu m-am dumirit din cărțile de istorie. Astăzi, Sibiul, și-a primit boierul înapoi acasă, la moșie.
Fără supărare, dar așa mi-a sunat mesajul primarului Astrid Fodor prilejuit de sosirea acasă a fostului președinte, Iohannis. Un mesaj care se vroia frumos, dar prost întocmit, plin de cuvinte aiurea alese și de laude mult prea mari, mai ales în contextul demisiei intempestive a lui Iohannis.
Nu comentez realizările și nerealizările celor 10 ani de mandat ca președinte. Au fost și de unele și de altele, dar ziua de astăzi a fost una seacă. Cam ca tot mandalul numărul 2 al președintelui. Am urmărit transmisia predării Palatului Cotroceni lui Bolojan cu tot cu funcția de șef al statului. O ceremonie scurtă, seacă și robotică. Nici măcar o lacrimă sau un sărut al steagului, cum a mimat, măcar, Băsescu la finalul mandatului său.
Dar nici românii nu au mai fost alături de Iohannis. În 2014, Iohannis făcea baie de mulțime imediat după aflarea votului. Apoi în 2019 era încă adulat. Acum, a plecat de la Cotroceni, cu mașina, iar afară nu era NIMENI. Unde au dispărut cei 7 milioane de români care i-au dat votul?
Trist a fost și la Sibiu. Presa l-a așteptat pe strada Bâlea, în fața casei sale. Vechea casă, unde locuiește de ani buni cu soția sa. A venit cu mașina direct de la București. Nici aici nu îi aștepta nimeni, dintre votanți.
Poate că primarul Astrid Fodor a văzut și ea că nimeni nu l-a aplaudat pe Iohannis la final de mandat dintre votanți, chit că, ieri, a publicat pe siteul administrației prezidențiale ditamai raportul al ambelor mandate. Sute de pagini cu text și poze ale realizărilor sale. Oricum nu le citește nimeni dintre votanți.
Din imaginile transmise de la Cotroceni, pe platoul de la poartă, se vedeau militarii la onor, jurnaliștii într-un colț și angajații de la palat. Cei din urmă au aplaudat, nu chiar toți. Un singur angajat a lăcrimat la plecarea președintelui, poate cel mai important și cel mai bun dintre toți de la Cotrocteni din ultimii 20 de ani: Delia Dinu. Sibiancă de-a noastră, propulsată de Băsescu, pe când era președinte, și preluată de Iohannis. Delia Dinu a vărsat o lacrimă, când a dat mâna, la final, cu președintele. Ea a fost omul din spatele protocolului prezidențial.
Acum, boierul s-a întors la moșie, ar fi scris Sadoveanu. A umblat pe la înalta curte, pe la domnii cei mari, prin străinătățuri și acum a venit acasă. Firesc, noi, muritorii de rând, ne întrebăm ce urmează pentru Iohannis, pentru că destinul său nu se încheie aici, la Sibiu. Asta este clar.
