Sibiul (format dintr-un public numeros) a fost astăzi martorul unui spectacol de teatru de o intensitate rară. „E doar sfârșitul lumii”, în regia lui Eugen Jebeleanu, a oferit publicului o experiență senzorială copleșitoare într-un spațiu neconvențional – un depozit transformat în scenă din cadrul Promenada Mall. Piesa face parte din stagiunea Teatrului Radu Stanca din Sibiu.
Înainte de începerea spectacolului, actorul Marc Illich a introdus publicul în atmosfera piesei, spunând: „Eu sunt Marc Illich, eu sunt Jean-Luc Lagarce, eu sunt Eugen Jebeleanu!”, sugerând astfel fuziunea dintre actor, autor și regizor în această experiență teatrală.
Atmosfera a fost apăsătoare încă din primele momente, cu lumini difuze, sunete și voci suprapuse, o scenografie minimalistă, dar extrem de sugestivă. Toate acestea au creat o experiență senzorială intensă, aproape de un atac de panică… un atac de artă pură! Spectatorii au fost invitați să intre în universul unui personaj care se confruntă cu propria moarte, într-un text emoționant și fragmentat, livrat în germană cu dublaj în limba română.
Actorii Johanna Adam, Viviane Havrilla, Malena Silberschmidt , Marc Illich, Fabiola Petri, Gyan Ros au construit o poveste dureroasă despre familie, regrete și sfârșituri inevitabile. Scenele s-au derulat ca niște amintiri rupte dintr-un vis: o mamă zugrăvind, o soție călcând rufe, o soră într-un coș de cumpărături – simboluri puternice ale unei existențe destrămate. Momentul drăgălaș al spectacolului a fost când și-a făcut apariția printre spectatori actorul blănos al serii.
Finalul a fost copleșitor: o succesiune de imagini puternice, dans lasciv sub lumină roșie, un pat suprapus pe care frații își joacă ultimele conflicte, vocile care dispar treptat și un protagonist rămas singur, ca o statuie a propriei sale dispariții.
Ce cred spectatorii despre piesă?
După reprezentație, publicul a avut ocazia să participe la o discuție cu echipa spectacolului, un prilej de reflecție asupra temelor profunde abordate. Reporterul SIBIU INDEPENDENT a cules impresii de la o parte dintre spectatori: „E doar sfârșitul lumii” nu este pentru oricine! Este o experiență emoțională care lasă urme…” ne-a mărturisit un spectator.
„Un spectacol inedit, ceva ce nu am mai văzut, mi-a plăcut cum actorii își continuau viața de zi cu zi, sala de spectacol care este parctic un depozit și modul în care ei interacționau cu publicul. Este ceva nou ceva ce nu am mai văzut și sper să continue în România.” este impresia unui alt spectator.
“Mi-a produs un feeling de muzeu, cumva spectatorul se simte în plus, dar tocmai acest lucru îmi place. Este primul în România, nu am mai văzut acest gen de spectacol” ne-a spus o spectatoare.
„Mi-a plăcut pentru că nu mă simțeam ca la teatru ci că făceam partea dintr-o instalație de artă, diversitatea, dans muzică, dialogul actorilor.” a remarcat un alt spectator.
