Scandalul monstru în plin Post al Paștelui ar trebui să genereze demisia ministrului Culturii, Natalia Intotero. Asta dacă, premierul PSD, Marcel Ciolacu are aceeași scară de valori ca pentru miniștrii PNL și pentru cei PSD. Piesa de teatru „Proorocul Ilie” de la Teatrul Național I L Caragiale din București a stârnit controverse, prin actul artistic, care, consideră Patriarhia Română, au adus atingere credinței creștine și valorilor spirituale. Cum teatrul respectiv este în subordinea Ministerul Culturii, ministrul Intotero ar trebui să demisioneze. Sau avem dubla măsură?
Acum câteva luni, un jaf al unor obiecte de patrimoniu din Olanda, a dus la o campanie împotriva fostului ministru al Culturii, Raluca Turcan. Deja nu mai era în noul Guvern Ciolacu, fiind îndepărtată și schimbată cu ministrul PSD, Natalia Intotero. Atunci, ministrul Culturii oricum nu avea nicio treabă cu jaful, acesta fiind un fapt ce nu ținea de organizare, ci de o fărădelege. Acum, însă, piesa pusă în scenă la Teatrul Național București, instituție a Ministerului Culturii, pe bani publici, aduce atingere valorilor creștine. Ori România este încă o țară cu 85% creștini. Și o face în Postul Paștelui. Rezultă că acuzele publicului larg, a Patriarhiei și a altor lideri de opinie ar trebui să genereze o demisie la ministerul Culturii.
Dincolo de aspectul politic al situației, dar care este tratat superficial de această dată, față de cazul anterior cu Turcan, avem și aspectul artistic. Ne interesează subiectul și din perspectiva actriței Ofelia Popii care lucrează la Sibiu și la București, mai nou. Și are un rol, ce-i drept secundar, în această piesă. Spectacolul este bazat pe o piesă de teatru scrisă la începutul anilor 90 de un polonez și este inspirată de un caz real din zone Bielorusiei din anii 30. Nici nu este prima punere în scenă. A mai fost una în 2001 în maghiară la teatrul din Târgu Secuiesc.
Acum afinitatea regizorilor maghiari pentru subiect este irelevantă. Sau poate sunt singurii cu tupeu să o pună în scenă în România, fără frica de repercusiuni. Este clar că o astfel de punere în scenă, regizorul și actorii știau că va genera dezbateri aprinse. Și atacuri virulente. Ca la noi, unii au trecut la amenințări, că tot suntem în plin curent suveranist.
Există însă, din punct de vedere artistic, o dorință a regizorilor români să epateze. Teatrul modern nu mai este despre replici și intonații, ci despre muzică, dans, sunete și imagini care să șocheze. O vedem, foarte des, și la piese de la teatrul Radu Stanca din Sibiu și alte teatre din țară. Sexualitate, vulgaritate și obscenitatea sunt omniprezente. Dacă au valoare artistică uneori, din păcate, regizorii abuzează de ele ca să șocheze și, cred eu, din lipsă de talent regizoral. Este ușor să șochezi, mai greu să transmiți ceva prin interpretare. Pentru asta îți trebuie și actori de valoare, ori nu prea mai sunt în România.
Așa că noua punere în scenă a piesei „Proorocul Ilie” nu mai mă șochează. Din înregistrarea video a piesei, pe care am avut șansa să o văd, spectacolul se încadrează perfect pe linia descrisă mai înainte a tendinței românești teatrale. Actorii sunt slabi, performanță lor limitată, iar regizorul suplinește prin decor, muzică, sunet, lumini pentru a induce o emoție. În fapt, induce prin zgomot puternic un reflex nervos al spectatorilor, nu o emoție. Iar piesa, dacă nu ar fi controversa folosirii unor elemente creștine într-o formă atipică, ar trece chiar neobservată. Adică nu poți premia o așa punere în scenă, nici un joc actoricesc atât de prost.
Regizorul a câștigat însă la capitolul mediatizare gratuită prin controversele create. Atât. Va vinde bilete la toate reprezentațiile, dacă se mai fac. Iar ministrul Culturii, Intotero va sta pe fotoliu bine mersi. În timp ce Patriarhia va condamna, iar suveraniștii, naționaliștii ș alte specii tot mai prezente online vor amenința, urla și înjura. La capitolul artistic, însă, România teatrală nu a câștigat nimic cu această punere în scenă.
