Mereu am fost convins că la București, mai marii aleși sau numiți ai țării, văd lucrurile macro în ce privește România. Dar, mereu m-am convins, că, de fapt, de la București se vede o altă Românie, o Românie a lor, a corupților, a celor înfipți în sistem de zeci de ani, a celor care au prosperat prin furt de la stat, a celor care sunt susținuți de servicii și interlopi. O Românie total diferită de cea de la firul ierbii. Eu, unul, prefer România satului și orașului cu problemele lor prea mici pentru a fi rezolvate de mai-marii stăpâni ai banilor și birocrației.
Până la urmă, România este cumulul satelor și orașelor, nicidecum Bucureștiul. Totuși, cumva, unii au reușit să înghită bugete uriașe naționale și europene pentru tot felul de proiecte din țară, care, de fapt, nu funcționează sau nu se fac. Și asta de zeci de ani. Nu pot nega că nu s-a și făcut. Dar la cât s-a cheltuit trebuia să avem o Românie mult mai prosperă și cu o infrastructură de invidiat. Ori, nu avem.
Degeaba s-au făcut instituții precum poliție, parchet, dna, diicot etc. Degeaba avem judecători și curți care mai de care. Degeaba avem parlament, guvern și președinte. Degeaba avem zeci de instituții centrale și sute de diviziuni ale lor în teritoriu cu zeci de mii de angajați. Pentru că, până la urmă, românul de rând este lăsat, mereu, la urmă.
În asistență socială spunem că beneficiarul este pe primul loc. În comerț, clientul pe primul loc. În… Nu și la măgăoaia creată artificial și numită Statul Român. Acolo EI sunt pe primul loc. EI, fiind cei din sistem, cei care întrețin acest sistem și care conduc sistemul. Ce fac EI, fac pentru EI, nu pentru românul de rând. Deși așa declară.
Ieri am fost la Brădeni, o comună uitată de Dumnezeu mult dincolo de Agnita, ca multe alte comune din țara noastră. Dar o comună încă vie, care își duce traiul așa cum poate. O comună cu cea mai mare comunitate de romi din județul Sibiu și una din primele din țară. Dar și o comună unde la școală, 90% din elevi sunt romi. Și multe școli din București pot lua lecții de la Brădeni cum ar trebui să arate o școală și cum să fie întreținută. Nu mai spun de cum să se predea unei comunități etnice defavorizată de secole.
Ieri a fost Ziua Internațională a Romilor. La Bruxelles, regele Cioabă Dorin citea o petiție pentru recunoașterea meseriilor romilor în Uniunea Europeană. Era printre grei europeni. La Sibiu și în alte orașe din țară se țineau evenimente, adesea artistice. Nu central, mai la margine. Iar la Brădeni, la limita de județ, un grup de profesori din sat alături de cei din Iacobeni (altă comună cu mulți romi) au făcut un festival la Căminul Cultural cu elevii lor. Un festival despre tradițiile muzicale și de dans ale romilor. Spre bucuria a foarte mulți copii și părinți din sat.
Directorul școlii din Brădeni, rom asumat, a fost sufletul evenimentului. Și se pare că toți copiii din sat îl iubesc. Dar și pe ceilalți profesori, fie ei și români. Unde ați mai văzut atâta dragoste de școală la București?! Atâta iubire în comunitate și într-ajutoare pentru binele elevilor?!
Căminul Cultural Brădeni, remarca un alt jurnalist prezent, este cel mai ponosit din toată zona. Pentru că banii de la Guvern ajung greu la Brădeni. Poate pentru că aici este și cea mai mare comunitate de romi? Și, nu-i așa, dacă la Bruxelles, politrucilor de la București le place să se laude cum rezolvă ei problema romilor cu o agenție și niște fonduri aruncate la 5-6 organizații, de fapt, majoritatea romilor nu văd nimic din acești bani: nici banii, nici serviciile, nici produsele.
Ieri seară, târziu, am scris despre evenimentul de la Brădeni și am insistat pe două surori, două mogâldițe zglobii care nu au încetat să danseze pe scenă și în sală. Pline de voioșie și bucurie, pline de râsete și în ritmul dansurilor și muzicii țigănești. Comentariile online cele mai multe? Injurii, trimiteri la lagăre, cuvinte urâte – se pare că atâta pot românii, mai ales ăștia de au apărut acum cu tichia de suveraniști. Pentru ei, romii sunt o pleavă a societății, nicidecum egalii lor.
Bineînțeles că nu o să auzim politicienii de la București spunând public așa ceva. Dar așa gândesc și mulți de acolo și acționează ca atare. Toate legile și hotărârile pentru romi s-au dat forțat la presiunea Uniunii Europene și se aplică de complezență sau uneori nu se aplică. Cine să le și apere drepturile? Cele 5-6 organizații care speră la un ban de la Guvern?
Sute de ani de privare de educație a romilor se resimte încă. Tot mai mulți, însă, în ultimii 30 de ani, au început să meargă la școală. Dacă inițial erau 2 clase, apoi 4, apoi 8, acum mulți merg și la liceu și chiar facultate. Iar numărul lor crește simțitor. Accesul la educație, demarat într-un sat ca Brădeni, îi duce în viață în poziții de unde, ar putea să influențeze în bine viața comunității de romi. Dar aceasta necesită timp și multe investiții în comunitățile lor, la firul ierbii, nu doar în câțiva lideri romi, puși pe căpătuială personală.
Asta este România din sate și orașe. Și asta. Nu așa cum se vede de la București sau cum vor EI să ne facă pe noi să credem că ar trebui să o vedem. Din fericire, nu suntem chiar toți așa proști și ușor de manipulat. Romi, români sau alte etnii, toți avem drepturi egale și șansele ar trebui să ne fie egale, nu doar pe hârtie! Asta este România NOASTRĂ!
