Într-un interviu televizat acordat postului Digi24, părintele Constantin Necula a oferit o perspectivă profundă asupra semnificației spovedaniei și postului în Săptămâna Mare.
Părintele a subliniat că această perioadă este un moment de introspecție și apropiere de Dumnezeu, afirmând:
„Suntem în săptămâna Mare și fără îndoială, pentru fiecare, are o anvergură a sufletului nostru. Îmi pare rău să o spun, dar fiecare își trăiește pe măsura sufletului Săptămâna Patimilor. Dacă suntem atenți la lucrurile pământene, din nefericire, tot la spălatul geamurilor și făcutul sarmalelor. Cred că Domnul Hristos a pătimit nu pentru săptămâna asta, ci pentru toată istoria și săptămâna aceasta este rememorăm patima sa și ne îngăduie să fim alături de El, în drum spre Golgota. Nu strângem cureaua, ci ne deschidem inimile.”
Referitor la practica spovedaniei, părintele Necula a descris-o ca pe un gest divin de sprijin în momentele dificile:
„Spovedania este ca o mână întinsă a lui Dumnezeu, la vreme de necaz.”
El a explicat că spovedania nu ar trebui condiționată de post, ci este un act de har și bucurie:
„Spovedania nu ține de regimul alimentar, de raftul din frigider. Suntem chemați să trăim cu bucurie acest moment plin de har. Ne spovedim când avem nevoie. Nu ține de post. Postim ca să ne împărtășim cu Iisus Hristos.”
Părintele a criticat ideea rigidă conform căreia spovedania trebuie precedată de un anumit număr de zile de post, considerând-o o „idolatrizare” a ortodoxiei românești:
„Dacă mergeți în a 40-a zi de post, 40 de zile. Dacă mergeți în prima zi, o zi de post și, în următoarele 39 de zile, continuați postul. Cu alte cuvinte, când e de postit, e de postit! Ideea aceasta cu spovedania și postul de dinainte de spovedanie este una dintre ‒ iertați-mi cuvântul prost ‒ idolatrizările legate de Ortodoxia noastră, una dintre falsele rigorisme pe care le-am impus, pentru că sunteți ‒ și aici zic și eu, ca fiul meu, piua, că v-am prins ‒ de foarte multe ori tentați să ziceți: „nu mă duc la spovedit, pentru că am mâncat azi după-masă nu știu ce. Nu fac aia, că…”.
Părintele Constantin Necula îndeamnă credincioșii să se apropie de Dumnezeu cu sinceritate și deschidere, fără a fi împiedicați de reguli rigide sau temeri nejustificate.
