În zona Sibiului, a doua zi de Paște este marcată de un obicei cu rădăcini adânci în tradițiile populare românești, maghiare și săsești: stropitul fetelor. Acest ritual simbolic de primăvară are loc în Lunea Paștelui și este păstrat de generații întregi ca semn al purificării, fertilității și norocului.
Conform tradiției, în dimineața celei de-a doua zile de Paște, băieții pornesc din casă în casă pentru a stropi fetele cu apă proaspătă sau, mai nou, cu parfum. Gestul este însoțit de urări și glume, iar în unele comunități, de scurte poezioare sau colinde cu tematică pascală. În trecut, stropirea cu apă avea un rol ritualic, amintind de renașterea naturii și de purificarea sufletului, fiind un simbol al trezirii la viață după iarna grea.
Tradiția are și o puternică componentă socială și comunitară. Fetele care urmează să fie stropite se pregătesc din timp, îmbrăcându-se în straie de sărbătoare și așteptând cu nerăbdare sosirea flăcăilor. Cei care vin la stropit sunt răsplătiți cu ouă roșii, cozonac, prăjituri și, uneori, cu un pahar de băutură tradițională.
În comunitățile săsești, obiceiul este cunoscut sub numele de das Bespritzen și respectă un ceremonial aparte. Băieții poartă costume tradiționale săsești și vizitează mai întâi rudele, apoi vecinii și cunoscuții. În unele sate, întregul obicei este acompaniat de muzică, dansuri și voie bună, transformând ziua într-o adevărată sărbătoare a comunității.
Pe lângă veselia specifică momentului, stropitul păstrează și o dimensiune simbolică profundă: se spune că fetele care nu sunt stropite nu vor avea parte de noroc în dragoste în acel an. Astfel, obiceiul capătă și o conotație legată de destinul și viitorul fetelor, mai ales în comunitățile tradiționale.
Transmis din generație în generație, stropitul fetelor rămâne o expresie vie a legăturii dintre om, natură și credință. Este un ritual al reînnoirii, al speranței și al frumuseții, care reamintește, an de an, de bogăția sufletească a sărbătorii pascale.
