În zorii unei dimineți tăcute, între zidurile Vaticanului, clopotele Bazilicii Sfântul Petru au bătut în semn de doliu. Lumea întreagă a aflat cu tristețe că Papa Francisc, primul papă iezuit și primul din Americi, a trecut la cele veșnice. Cu o voce caldă, o inimă deschisă și o viziune curajoasă asupra rolului Bisericii Catolice în lumea contemporană, Papa Francisc a scris o pagină aparte în istoria papalității.
Născut Jorge Mario Bergoglio la Buenos Aires, Argentina, în 1936, a fost ales papă pe 13 martie 2013, succedându-l pe Benedict al XVI-lea, care abdicase – un eveniment rar în istoria recentă a Bisericii. Alegerea sa a fost o surpriză pentru mulți, dar un semnal clar că Biserica era pregătită pentru o schimbare profundă.
O papalitate a milei și a reformei
De-a lungul pontificatului său, Papa Francisc a fost un reformator. Dar nu unul grăbit, ci unul profund, care a înțeles că schimbarea adevărată pornește din sufletul instituției. A adus în prim-plan valorile evanghelice ale milosteniei, umilinței și grijii față de cei marginalizați. Într-o lume fragmentată de războaie, inegalitate și schimbări climatice, el a fost o voce puternică pentru pace și solidaritate.
1. Reformarea Curiei Romane
Una dintre cele mai ambițioase decizii ale sale a fost reforma Curiei Romane, structura administrativă centrală a Bisericii. Prin noua constituție apostolică Praedicate Evangelium (2022), Francisc a restructurat complet organismele Vaticanului, punând accent pe misiunea evanghelică și descentralizarea puterii. A încurajat o guvernare mai sinodală, cu mai multă consultare și implicare a episcopilor locali.
2. Lupta pentru justiție socială și economică
Francisc a criticat cu tărie „economia excluziunii” și „tirania banului”, chemând la un model economic care să pună omul, nu profitul, în centrul. Enciclica Evangelii Gaudium (2013) a fost un manifest pentru o Biserică care merge spre periferii, nu stă în palatele puterii. El a fost un susținător al celor săraci, al migranților și al celor oprimați, vizitând locuri ca Lampedusa, Myanmar sau cartierele sărace din Africa și America Latină.
3. Grijă pentru creație – Laudato Si’
În 2015, Papa Francisc a publicat Laudato Si’, o enciclică ecologică devenită reper global. A chemat la o „convertire ecologică” și a criticat modul în care omul distruge planeta, cerând un angajament colectiv pentru protejarea creației. Documentul a avut un impact considerabil nu doar în cercurile religioase, ci și în cele politice și științifice.
4. Dialogul interreligios și apropierea de ceilalți
Francisc a cultivat o relație fără precedent cu liderii altor religii. Memorabil rămâne gestul său din 2019, când a semnat, alături de Marele Imam Ahmad al-Tayyeb, Documentul asupra Fraternității Umane, în Abu Dhabi. A fost primul papă care a vizitat Peninsula Arabică. De asemenea, și-a manifestat deschis admirația față de cultura evreiască, musulmană, ortodoxă și chiar față de necredincioși, promovând respectul și cooperarea.
5. O Biserică mai aproape de oameni
Papa Francisc a încercat, în mod constant, să apropie Biserica de oameni, mai ales de cei care se simțeau excluși. A încurajat sprijinirea persoanelor divorțate recăsătorite, a exprimat deschidere față de comunitatea LGBTQ+ – celebru fiind citatul său: „Cine sunt eu să judec?” – și a promovat o Biserică care „nu închide ușa nimănui”.
6. Sinodalitatea – ascultarea poporului lui Dumnezeu
Sub conducerea sa, ideea de sinodalitate a căpătat o nouă semnificație. A lansat procese de consultare fără precedent, incluzând clerul, laicii, femeile și tinerii în luarea deciziilor. Sinodul despre Amazon (2019) și Sinodul despre sinodalitate (2021–2023) au fost momente cheie în această deschidere.
Un papă uman, un păstor adevărat
Papa Francisc nu a fost perfect și nu a încercat niciodată să pară așa. A vorbit deschis despre limitele sale, despre fricile sale, despre greșelile Bisericii. Nu s-a temut să plângă în public, să îmbrățișeze bolnavi sau să cerșească iertare în numele trecutului Bisericii. A refuzat opulența, a locuit într-o reședință simplă și a mers cu un Fiat modest în vizite oficiale.
Vocea sa a fost mereu una caldă, dar fermă. A îndemnat la speranță, a criticat ideologiile care subminează demnitatea umană și a pledat pentru o lume mai fraternă. A fost, până în ultima clipă, un păstor al păcii.
Moștenirea unui vizionar
Moartea Papei Francisc marchează sfârșitul unei epoci și începutul unei reflecții adânci pentru întreaga Biserică. Pontificatul său a deschis uși, a pus întrebări și a inspirat milioane. A arătat că a fi papă înseamnă mai mult decât autoritate – înseamnă slujire, umilință și dragoste față de toți oamenii.
Într-un discurs rostit în ultimii ani, el spunea:
„Să nu ne temem de tandrețe. Dumnezeu este tandru. În duritate nu se ascunde puterea, ci frica.”
Astăzi, când clopotele Vaticanului se opresc și cortina unei vieți se trage, rămâne lumina unei prezențe care a atins inimi. Papa Francisc nu a fost doar un lider religios – a fost un simbol al umanității, al curajului de a iubi fără măsură și al puterii de a schimba lumea prin compasiune.
Dumnezeu să-l odihnească în pace.
FOTO: Mazur/catholicnews.org.uk
