Candidatul pe prezidențiale, Crin Antonescu a făcut public un document din arhiva CNSAS, în încercarea de a lămuri orice suspiciune legată de o posibilă colaborare cu fosta Securitate. Este vorba despre o declarație semnată în 1988, în perioada în care Antonescu era un tânăr absolvent al Facultății de Istorie, document solicitat chiar de el și oferit de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.
Un aspect notabil al declarației face referire la o excursie studențească desfășurată la Sibiu, unde Antonescu spune că l-a cunoscut pe un cetățean străin, numit Peter, cu care a purtat o discuție despre istorie. Acesta i-ar fi propus să corespondeze și să facă schimb de materiale de specialitate, propunere pe care Crin Antonescu afirmă că a refuzat-o politicos. Nu i-a oferit adresa sa și nu a mai păstrat contactul cu acel străin.
Antonescu a precizat că nu a considerat relevant să menționeze incidentul la momentul respectiv, deoarece nu i-a acordat o importanță reală. În declarația completă, el insistă că nu a fost racolat, nu a colaborat în niciun fel cu Securitatea și nu a fost implicat în activități ilegale sau subversive.
Declarația integrală, semnată în ianuarie 1988, oferă detalii despre o relație de prietenie cu o persoană anchetată după o tentativă de ieșire din țară. Iată documentul complet:
**„Subsemnatul Antonescu George Crin, născut la 21 septembrie 1959, în localitatea Tulcea, cu domiciliul în Tulcea, strada Colugărei, numărul 18, profesor de istorie la Şcoala Generală Niculiţel, neîncadrat politic, căsătorit cu numitul Antonescu Aurelia de profesie inginer la întreprinderea Mase plastice Tulcea, domiciliată în Tulcea, Vă declar că îl cunosc pe Costache Ştefan, inginer la întreprinderea comunală Tulcea, de aproximativ 20 de ani. Am copilărit împreună, am fost colegi de clasă.
După clasa a 8-a, Costache Ştefan a plecat la Bucureşti pentru a urma cursurile unui liceu de specialitate, după care au urmat şi cursurile Facultăţii de Construcţii şi în prezent ne aflăm în relaţii amicale, iar în toamna anului 1987, după ce Costache Ştefan s-a reîntors dintr-o excursie pe care a efectuat-o în Bulgaria, ca turist, ne-a relatat următoarele: Aflat către sfârşitul perioadei de excursie, la Sofia a încercat să întreprindă o călătorie la Viena, pe calea aerului, fără a deţine viza necesară pe paşaport.
Depistat de autorităţile bulgare, a fost reţinut la aeroport, a fost reţinut timp de două sau trei zile în Bulgaria, după care a fost trimis în România, tot pe calea aerului. Din Bucureşti, la Tulcea, a fost însoţit de două cadre de miliţie, iar la Tulcea a mai fost reţinut pentru o scurtă perioadă în care a fost cercetat de organe de miliţie şi securitate. În legătură cu perioadele în care a fost reţinut atât în Bulgaria cât şi în ţară, ne-a relatat că totul s-a petrecut în condiţii normale, că nu i s-a cerut decât să relateze şi să explice fapta sa, verbal şi în scris, fără a se exercita niciun fel de presiune asupra sa.
Ne-a relatat, de asemenea, că iniţial declarase că a intenţionat să facă doar o plimbare până la Viena şi apoi să se întoarcă în ţară şi că ulterior a revenit asupra declaraţiei sale, precizând că probabil nu s-ar mai fi întors. Am aflat de asemenea că organele de cercetare au descoperit la domiciliul său unele pachete cu obiecte personale lăsate unor prieteni, cu destinaţia scrisă pe bileţele şi că printre acestea mă număram şi subsemnatul. Nu cunosc conţinutul pachetului destinat mie. După redactarea declaraţiilor, a avut o discuţie cu un cadru de securitate care a explicat semnificaţiile faptei şi atitudinii sale.
A revenit apoi la domiciliu şi a reluat în condiţii normale activitatea profesională la acelaşi loc de muncă. În legătură cu faptele petrecute, declar că, deşi suntem în relaţii strânse şi de multă vreme, nu am cunoscut intenţiile lui Costache Ştefan. Ştiam doar că a depus acte pentru excursie în câteva ţări socialiste şi i s-a aprobat doar Bulgaria. Din cele relatate de el, am înţeles că nici altcineva nu-i cunoscuse intenţiile, nici chiar părinţii sau sora sa. Am fost uimit cu atât mai mult cu cât niciodată în discuţii anterioare nu şi-a exprimat nici cea mai vagă intenţie de a se stabili într-o altă ţară. În prezent, Costache Ştefan se află în relaţii mai apropiate cu subsemnatul, cu Popa Octavian, pedagog la Liceul industrial, Valentin Prodan, inginer la Combinatul Fier Aliaje şi un coleg de birou de ştiinţă.
Vă relatez că am posibilitatea să exercit influenţă pozitivă asupra celui în cauză, are încredere în mine, mă consultă, totuşi pare debusolat, afirmând că după cele întâmplate, reuşita lui în viaţă nu ar mai fi atât de sigură.**
Crin Antonescu, 13.01.1988
