În 1942, mareșalul Ion Antonescu se justifica prin cartea în două volume „Pe marginea prăpastiei” pentru eșecul guvernării instaurată de el alături de legionari. Antonescu se disculpa prin intermediul acestei cărți tipărită pe banii statului și dădea toată vina pe legionari. Dar, adevărul, s-a dovedit mai târziu, era mult mai complicat. Iar Antonescu purta aceeași vină ca și legionarii. Cumva, unii politicieni, acum, în 2025, au adus pe culmile disperării naționale la statut de eroi pe Antonescu și pe legionari. Deși cele două forțe din timpul celui de-al doilea război mondial s-au urât până la moarte. Și au mai adăugat elemente de comunism-naționalist, o idee politică inventată de anturajul lui Nicolae Ceaușescu.
România s-a aflat de foarte multe ori pe marginea prăpastiei. A și căzut în ea uneori. Dar a reușit să se ridice. Vina mereu a fost aruncată în momente grele pe clasa politică tradițională, pe marile partide istorice. În 1940 era o cu totul altă conjuctură istorică, acum, în 2025, această conjuctură este doar potențială și nici pe departe nu se aseamănă cu cea din 1940.
Totuși, niște actori de mâna a doua pe post de politicieni exultați au reușit să manipuleze mințile a milioane de români. Mereu am fost o nație ușor influențabilă. Am ridicat mâna ca naziștii pe străzi, apoi am lăudat staliniștii și am aplaudat comuniștii și pe Ceaușescu. Nu toți. Dar foarte mulți. Suficient de mulți ca să ne merităm soarta ca nație.
După ce în 1948 comuniștii au trucat alegerile și au impus cu forța sovietică o nouă republică, mulți au aplaudat. Au jubilat când toți troglodiții au ajuns șefi peste preoți, învățători și alți oameni educați. Au râs când au împușcat elitele României. Nu au fost rușii, ci români de a-i noștri. Aceiași români care turnau la Securitate ani la rând. Aceiași români care au inventat proverbul „să moară capra vecinului”.
Ei vor exista mereu. Din păcate, s-au înmulțit din nou. Vina este a clasei politice din ultimii 35 de ani care nu a investit în educație și a furat de a rupt. Asta este realitatea. Dar nu se justifică în 2025 ascensiunea extremismului, din nou. Nu ne stă în fire ca nație. Preferăm cearta, trădarea și lenea, toate combinate cu incapacitatea de crește și aruncarea vinei pe „ceilalți”.
Dar nu ar trebui să cădem în capcana demagogilor naționaliști. Pentru că Antonescu a scris în 1942 cum a căzut el în capcana legionarilor și i-a adus la guvernare. Apoi, în câteva luni, a văzut adevărata lor față: o minoritate extremistă pusă pe răfuială cu adevăratele elite naționale. O minoritate formată din semi-docți și analfabeți dornici de răzbunare pentru propriile nerealizări. Este ușor să arunci vina pe ceilalți.
Am speranța că națiunea română, per ansamblu, nu va permite unei minorități să ne conducă. Fie ea și extremistă, naționalistă etc. Milioanele de voturi spre extremiști le pun pe seama manipulării și a incapacității de a vedea viitorul pe termen lung.
Pentru că, orice formă de guvernare extremistă nu aduce nimic bun României și românilor. Vom avea parte de răzbunări prin instituțiile statului, de oameni slab pregătiți ajunși pe funcții mari, de decizii fără discernământ cu repercursiuni majore economice și în relațiile internaționale.
Ori o astfel de situație nu și-o dorește niciun român. Nici măcar votanții extremiștilor. Există un curent mondial, ca în anii 1920- 1930, de promovare a extremismului și susținere a sa de masele de oameni din toată lumea. A fost un experiment eșuat, cu zeci de milioane de victime. Avem nevoie de încă un astfel de experiment?
