Petru Vulcu are 15 ani și astăzi s-a făcut remarcat în cadrul Olimpiadei Meșteșugarilor de la Muzeul ASTRA, unde a câștigat Premiul I la categoria de vârstă 14-16 ani. Petru este un adolescent din Sibiu cu o maturitate surprinzătoare, care îmbină cu naturalețe tradiția cu tehnologia, meșteșugul cu poezia, arta cu aviația.
Cine este Petru?
Petru este elev la Școala Gimnazială Nr. 21 din Sibiu și pictează icoane de aproximativ 8 ani.
„Mi s-a părut interesant la pictură că pot să dau viață imaginației mele ” -spune el cu un zâmbet cald.
A ales singur modelul icoanei care i-a adus premiul I la Olimpiadă, l-a conceput și l-a creat singur, sub îndrumarea profesoarei Benonia Centea, care s-a ocupat de formarea sa pentru concurs.
„Doamna profesoară cu care lucrez m-a încurajat mult, la fel și familia mea.”
Cu picioarele pe pământ, dar cu visul printre nori
Pe lângă pictură, Petru este fascinat de aviație. A zburat cu avionul și experiența l-a marcat atât de profund încât vrea să urmeze Colegiul „Octavian Goga”, la profilul matematică-informatică, pentru a-și construi o carieră în acest domeniu.
„Îmi place cum poți să vezi lumea de la altă înălțime”-spune el
Sensibilitate în versuri și acorduri de chitară
Când nu pictează sau nu învață, Petru scrie poezii, pe care le-a trimis deja la concursuri organizate de Muzeul ASTRA, chiar dacă nu a câștigat încă, acesta a mărturisit că pentru el este mai importantă experiența concursului decât premiul. Pe lângă poezie, Petru mai are o pasiune muzica, ne-a mărturisit că de un an a început să cânte la chitară.
„Muzica rock mă atrage pentru că pot transmite ce gândesc. Dacă îmi vine un ritm în cap, îl pot transforma în melodie. Ascult trupe ca Linkin Park, Imagine Dragons și multe altele.”
Două dintre poeziile scrise de Petru:
ÎN NATURĂ
În noaptea mută, luna-ncet se-arată,
lar vântul cântă lin pe-o veche poartă,
Natura-ntreagă doarme neuitată,
Cu vise dulci sub haina ei brodată.
În umbra nopții, râul susură-ntruna,
Şi frunzele se mişcă-n adierea brună,
În aer plin de viaţă, se-ntrevede luna,
lar roua-n iarbă străluce ca cununa.
Pe culmi de munţi, tăcerea iar se-adună,
Cu pași ușori coboară dintr-o stână,
Şi stelele-n tăcere-și fac o dungă,
Ce-nvăluie natura-ntr-o lumină blândă.
VARA
În vara fierbinte, cu aerul de jar,
O natură bogată, un tablou rar.
Într-o pădure umbroasă plină de viață,
Soarele își face jocul de lumini de dimineață.
Răcorind totul, un vânt dulce ușor adie,
Cad ca un val razele de lumină,
Păsările cântă ca o mandolină,
În armonie cu natura, o adevărată simfonie.
Un cer imens, albastru de ocean,
Cocori zburand, aterizand în lan,
Privesc florile de mac,
Cu petale roșii și parfum delicat.
Zumzetul albinelor se aude pe câmpie,
Umplând totul cu o notă vie.
Natura își arată frumusețile cu mare amploare
În această poveste de vară, atât de plină de culoare
Un adolescent prietenos, zâmbăreț și atent
Petru se descrie simplu: „zâmbăreț, prietenos și atent”, își iubește familia și este apropiat de colegii de școală. Ca orice adoleșcenți, Petru are și frici, acesta ne-a mărturisit despre emoțiile legate de examenele naționale:
„Am un hop cu evaluarea, dar sper să mă descurc bine și la română și la matematică.”
Un mesaj pentru generația lui
Într-o lume în care e ușor să fii prins în ecrane, Petru a înțeles devreme valoarea timpului. El însuși și-a impus limite pe aplicații și spune că asta l-a ajutat să se concentreze mai mult pe ceea ce contează cu adevărat.
„Le-aș spune tinerilor să renunțe măcar puțin la telefon. Odată ce fac asta, își vor găsi automat o pasiune. Eu mi-am făcut un program să-mi pot gestiona cât timp petrec pe telefon. Prefer să citesc, de exemplu cartea mea preferată este Heidi, fetița munților.”
Petru Vulcu este dovada că tradiția nu este plictisitoare, iar tehnologia nu trebuie să înlocuiască talentul, ci să-l completeze. Este chipul unei generații care, atunci când este ascultată, poate crea frumos, poate visa înalt și poate schimba lumea, începând chiar cu o icoană pictată cu migală și o poezie trimisă din suflet.
