Oana Rusu este elevă în clasa a XII-a B la Liceul de Artă din Sibiu. Povestea ei este mai mult decât un traseu academic, este o declarație de independență artistică și curaj. De la școala generală Brukenthal la Liceul de Artă, de la Sibiu la Utrecht, parcursul Oanei este o transformare autentică, trăită cu fiecare linie trasată pe pânză.
Am stat de vorbă cu Oana chiar în pragul examenului de Bacalaureat. Ne-a vorbit despre începuturi, mentorii care i-au modelat parcursul, planurile de viitor și despre cum arta a devenit, treptat, o formă de a se cunoaște pe sine.
Începuturile Oanei către artă
„De când eram mică, ai mei au observat foarte devreme că am o înclinație mai aparte spre arte. De la 8 ani am început să fac meditații, ore de desen și de pictură, cu doamna profesoară Delia Hașegan, este o artistă plastică din Sibiu. Acolo am început să-mi dau și eu seama că chiar îmi place să pictez, să desenez.”
Prima susținătoare i-a fost bunica, cea care o învăța să deseneze animale și personaje din basme. Pasiunea Oanei pentru artă a crescut natural, iar la școala generală de la Brukenthal a fost doar o etapă de tranziție către ceea ce avea să-i devină a doua casă: Liceul de Artă.
„Aici oamenii sunt ca mine”
Trecerea de la Brukenthal la Liceul de Artă a venit cu emoții, mai ales că a coincis cu perioada Pandemiei de Covid, dar Oana s-a pregătit serios pentru admitere.
„Oamenii de aici îi simt mult mai aproape de suflet și sunt mai ca mine, mă simt acasă în locul ăsta, între artiști.”
În primii ani de liceu, a învățat bazele alături de domnul profesor Cândea, sculptor, care i-a influențat decisiv stilul.
„Făceam foarte multe studii după gipsuri și mulaje… cu un picior, cu un ochi sau cu nas. Domnul Cândea mi-a pus baza la desen. Stilul meu încă nu este definit, încă mai am momente în care vine domn profesor de pictură de acum, Viorel Florin, la mine și îmi spune ce sculptural arată desenul tău.”
„Îmbin pictura cu grafica și experimentez cât pot”
„Am ajuns într-un punct în care îmbin pictura cu grafica foarte mult și încerc să experimentez cât mai mult. Pentru că 4 ani am învățat să pictez și acum încerc să învăț ce nu am învățat la desen. Înainte să vin la arte, eram foarte axată pe desen realist, apoi am ales pictura. Spre final de liceu, am început să experimentez și cu grafica, și cu instalații. Îmbin pictura cu grafica și încerc să recuperez ce nu am învățat pe partea de desen.”
Această curiozitate artistică a determinat-o să aplice la facultăți de artă din afara țării, și a fost acceptată la două instituții prestigioase.
Arta Oanei a ajuns chiar la Palatul Parlamentului
În cadrul unui eveniment caritabil, o expoziție de lucrări de grup, în care a avut şi Oana lucrări expuse în Parlament.
“Am avut o expoziție de grup la Palatul Parlamentului, care era cu scop caritabil s-au strâns în jur de 30-40 de lucrări ca să fie vândute pentru un scop caritabil. Din păcate n-am reușit să vindem foarte multe, dar măcar le-am expus și oamenii le-au văzut și asta contează.”
„Din toamnă, o să fiu studentă la HKU”, despre viitorul în Olanda
Deși inițial a dorit să urmeze studiile la București, tatăl său a motivat-o să-și dorească mai mult și așa a fost, Oana a fost admisă la două universități din Olanda: Universitatea Minerva din Groningen și HKU din Utrecht.
„Inițial voiam să merg la arte în București, dar tatăl meu mi-a zis că poate arta mea va fi văzută în alt fel în străinătate și aș avea un public mai deschis. Acum, din toamnă, o să fiu studentă la HKU. Mi-a plăcut că acolo se pun și bazele, desen, sculptură, pictură, înainte să intri în arta contemporană.”
Arta murală ca plan de viitor
Întrebată ce dorește să devină după ce termină studiile, Oana ne-a mărturisit:
„Da, m-am gândit, doar că mi se tot schimbă ideile pe care le am pentru după facultate. Momentan, eu aș vrea foarte tare să devin un artist mural, să pictez pereți prin tot orașul, pentru că acum 2 ani am participat la SISAF, care e un festival de street art. Și am întâlnit acolo un artist foarte, foarte de treabă și foarte talentat din Estonia, îl cheamă Rivo. Și, nu știu, pur și simplu mi-a apăsat un buton și mi-am dat seama cât de mult îmi place chestia asta, ideea asta să pictez pe pereți mari, în dimensiuni atât de mari. Nu știu, mi se pare foarte interesant. Deci eu așa vreau să fac, doar că nu știu dacă este foarte rentabil când vine vorba de bani sau de un viitor stabil. Totuși şi dacă nu aş face bani din artă, tot pe artă aş merge pe mai departe.”
Sfaturi pentru studenții care vor să aplice în străinătate
Oana cunoaște limba engleză acreditată prin examenul Cambridge și limba germană, iar la facultatea din străinătate a aplicat singură, nu a avut foarte mare încredere în agenții și a ales să meargă pe cont propriu, desigur cu un sprijin major din partea părinților. Pentru cei care vor să încerce şi ei, Oana le oferă următoarele sfaturi:
„Să citești efectiv tot site-ul de la facultatea aia, ca să știi tot ce ți se cere şi să te pregătești din timp pentru portofoliu. Și, nu știu, să ai încredere în tine că poți să ajungi acolo. Dacă nu, atunci nu o să o vadă nimeni, dacă nu o vezi tu. În Olanda, toate facultățile au o taxă impusă de stat, cam 2500 euro pe an. În alte țări, cum e Suedia, studiile sunt gratuite, dar acolo nu puteam aplica fără diplomă de Bac. Există facultăți private în Italia care costă 40.000 de euro, deci trebuie să te interesezi de toate opțiunile pe care le ai înainte să alegi una.”
„Suflet, nu software”, lucrare-manifest
Pentru lucrarea de atestat pentru absolvirea liceului, Oana a realizat un autoportret, în ton cu temele momentului:
„Se numește Suflet Nu Software și este un autoportret cu mine urlând pe o pânză foarte mare și scrie lângă, într-un stil de graffiti: atestat realizat fără AI. Mi-am arătat opinia că mie nu mi se pare ok ca inteligența artificială să intre în artă.”
„Toată arta pe care o fac mi se pare un fel de autoportret”
Oana a participat la numeroase concursuri și tabere artistice: Olimpiada Națională de Arte Plastice (mențiune la secțiunea pictură), Concursul „Hans Hermann”, Concursul „Sibiul Meu”, dar și la tabere naționale cu elevi olimpici din toată țara.
„Toată arta pe care o fac mi se pare că e un fel de autoportret. Vreau, nu vreau… când pictez ceva, îmi las niște opinii, niște idei, niște sentimente.”
Oana, dincolo de artă
„Nu prea am pasiuni pe lângă artă. Mi se pare un pic ciudat, dar Arta rămâne pentru totdeauna. Sper să rămână pentru totdeauna.”
Totuși, Oana are și mici pasiuni: istoria și muzica rock, în special metal, alteori DnB.
O altă pasiune puțin neobișnuită pentru tinerii din ziua de azi, sunt integramele, Oana adoră să facă integrame.
„Integramele sunt un hobby pe care l-am și chiar mă surprinde că îl am, integramele. Deci chiar stau și fac integrame. Cred că am rezolvat până acum vreo 10 cărți de integrame într-un an sau ceva de genul ăsta.”
Judecată? Nu în atelier, dar pe stradă…
„În liceu, n-am simțit niciodată că sunt judecată. Dimpotrivă, profesorii m-au susținut și m-au criticat constructiv. Pe stradă, da, dar nu bag în seamă.”
Gânduri înainte de examenul de Bacalaureat:
„Pentru atestat nu-mi fac nicio grijă, pentru că știu că vine chiar de la suflet. La BAC… La logică nu-mi fac griji. La română cred că o să mă descurc, iar la istorie, depinde de temă și de felul în care se pun întrebările.”
De unde vine inspirația pentru Oana?
“Există perioade și perioade în care pur și simplu sunt atât de inspirată și de motivată și nu pot să las creionul din mână și oriunde merg, orice văd mă inspiră și e totul roz și colorat și mă bucură tot ce văd. Și alte perioade mai stresante, cum ar fi acum cu Bacu, în care nu am niciun fel de idee care să mi se pară mie destul de bună de pus de hârtie sau așa. De obicei inspirația mea vine din natură, dar am și foarte multe lucrări care au text în ele, descriu cuvinte în anumite fonturi și unele sunt glume, unele sunt mai serioase. De multe ori mă inspir din replici ale colegilor sau din, nu știu, un gând pe care l-am avut eu și zic că ar merge să o fac așa, într-un desen sau să reprezint chestia asta, nu știu cum, și mă apuc și desenez sau de pe Pinterest.”
Părerea Oanei despre Sibiu
“Sibiul este un oraș care este mult mai dezvoltat cultural, când vine vorba de evenimente față de alte orașe. Adică noi avem FITS, avem o tonă de galerii și de evenimente și muzeul satului și avem o tonă de natură și de parcuri și de toate chestiile astea. Ar trebui să profităm de ele dacă stăm aici, să ieșim cât mai mult în lume să vedem vernisaje, expoziții, piese de teatru, că avem multe și pe partea de teatru. Pentru că alții n-au parte de asta și mi se pare o chestie importantă.”
„Arta rămâne pentru totdeauna”
Întrebată cum ar fi fost viața ei fară artă, Oana ne-a mărturisit:
„Nu cred că aș fi fost la fel de fericită. Numai pentru că mi-am găsit locul aici și mă simt atât de confortabilă. Și nu-mi pot imagina să fi luat altă decizie contra mea.”
Oana Rusu nu este doar o tânără talentată care urmează un drum artistic, este o voce onestă a unei generații care simte, caută și îndrăznește, poate nu și-a descoperit încă stilul, dar știe deja un lucru esențial: “arta ei trebuie să vină din suflet”.
