În tăcerea colinelor din comuna Vurpăr, județul Sibiu, se ascunde o poveste aproape uitată – cea a unei fortificații medievale de pământ, ale cărei urme străjuiesc și astăzi dealul Cetății. Deși puțin cunoscută publicului larg, cetatea de pământ, cunoscută sub numele de Radeburg (sau Rodeburg), continuă să stârnească interesul istoricilor și pasionaților de arheologie, care încearcă să-i dezlege misterele.
Situată la marginea localității, într-o zonă împădurită și greu accesibilă, fortificația este considerată una dintre cele mai vechi structuri defensive de acest tip din sudul Transilvaniei. Descoperirile arheologice realizate de-a lungul timpului – în special fragmente ceramice și monede – indică faptul că cetatea ar fi fost ridicată în secolul al XIII-lea, într-un context istoric marcat de invaziile mongole și de necesitatea apărării satelor săsești din zonă.
Structura în sine este specifică fortificațiilor de pământ: un val ridicat manual, înconjurat de un șanț, formând o incintă ovală cu diametrul de aproximativ 170 de metri. În lipsa unor cercetări arheologice sistematice, funcția exactă a cetății rămâne neclară – ar fi putut servi drept refugiu temporar pentru populația locală în caz de atac, ori ca punct de supraveghere strategică în zonă.
Cercetătorii sași, interesați de fortificația de la Vurpăr
Din păcate, doar de două ori au fost făcute cercetări la Vurpăr la fortificația de pământ. Una în anii 50 de către K. Horedt, care a constat doar în măsurători de suprafață. Apoi în 1982, cercetătorii Thomas Nagler și Martin Rill au efectuat mai multe zile de săpături la Vurpăr.
Ei au descoperti forma ovală a fortificației, straturile de pământ folosite, dimensiunile reale ale acestei și câteva mici artefacte, unele mult mai vechi decât fortificația, în sine. De altfel, descoperiri întâmplătoare au mai fost pe acest sit și în secolul XIX și începutul secolului XX, multe din epoca bronzului și au ajuns în patrimoniul național.
Conform măsurătorilor celor doi fortificația de la Vurpăr, situată la nord de centrul comunei Vurpăr, la cota 612 în pădurea Braniș. Fortificația avea 170 metri lungime cu variații de 23 și 62 metri lățime, având o formă ovală.
Totuși trebuie amintit, că Horedt amintește în cercetările sale de descoperirea aici a unui mormânt cu car, o raritate în Transilvania.
Poveștile localnicilor
Localnicii din Vurpăr păstrează în memoria colectivă legende despre „cetatea din pădure”, vorbind despre comori ascunse, tuneluri secrete și străjeri neînfricați. De-a lungul anilor, mai multe tentative neautorizate de „căutare a aurului” au afectat parțial zona, ceea ce a determinat autoritățile locale să ia în calcul includerea sitului în patrimoniul protejat.
În această fortificație a fost descoperit și o sabie din secolul XIII, aflată în inventarul Muzeului Brukenthal din Sibiu. Este posibil ca această sabie să fi fost folosită, conform cercetătorilor, în luptele pentru tronul Ungariei de la începutul secolului XIV. Localnicii sași au putut folosi fortificația la acea vremea pentru a se apăra de armata lui Carol Robert de Anjou.
Primarul comunei Vurpăr vrea să o pună în valoare fortificația
Primarul comunei, Mihail Lienerth, a declarat că intenționează să colaboreze cu Direcția Județeană pentru Cultură Sibiu și cu specialiști în arheologie pentru a demara un proiect de cercetare și conservare a sitului. „Fortificația de la Vurpăr este o comoară istorică nedescoperită. Avem datoria să o protejăm și să o punem în valoare pentru generațiile viitoare. Poate deveni un punct de atracție turistică important pentru zonă, dar mai ales un motiv de mândrie pentru comunitatea noastră”, a precizat edilul.
În lipsa unor panouri informative sau trasee marcate, cetatea Radeberg rămâne, deocamdată, o enigmă pe harta istorică a județului Sibiu – o mărturie mută a unui trecut zbuciumat, dar încă viu sub ierburile și pădurile dealurilor Vurpărului. Exploratorii curioși și iubitorii de istorie sunt sfătuiți să o viziteze cu respect, în speranța că, într-o bună zi, misterul fortificației va fi pe deplin descifrat.
