Din Mârșa, la Sibiu: povestea porții ridicată pe banii fabricii de armament, cu intervenția unui diplomat avrigean și talentul unui maramureșean
Au trecut mai bine de 50 de ani de când cei veniți să viziteze cea mai mare expoziție în aer liber din Europa, găzduită de Muzeul Astra în Dumbrava Sibiului, intră și ies pe sub o poartă maramureșeană. Dintre milioanele de vizitatori sosiți aici de-a lungul timpului, puțin știu că poarta a fost zămislită pe banii unei fabrici de armament, sub îndrumarea unui renumit artist maramureșean și cu intervenția unui ambasador originar din Avrig.
Povestea porții maramureșene începe în anul 1940 la Mârșa, județul Sibiu, unde funcționa o fabrică de armament, cea care a precedat Întreprinderea „Mecanica”, un colos industrial al perioadei comuniste.
La conducerea fabricii se afla la acea vreme colonelul Ioan Popoviciu, prieten cu ambasadorul Vasile Stoica, originar din Avrig. Diplomatul avrigean a reprezentat România în Albania, Bulgaria și Țările Baltice, fiind totodată cumnat al cunoscutului artist maramureșean Traian Bilțiu Dăncuș.
La rugămintea colonelului Popoviciu, Vasile Stoica îi cere cumnatului său să sprijine construirea unei porți maramureșene care să fie montată pe drumul de acces către localitatea Mârșa, după modelul pe care artistul o realizase, în 1936, în satul Mara, fiind așezată la intrarea propriu-zisă în Maramureș. „Spre muncă și reculegere”, era scris pe această poartă încrustată cu motive tradiționale, anunțând astfel trecătorii că intră într-o zonă cu oameni harnici și cu credință în Dumnezeu.
La Mârșa, Traian Bilțiu Dăncuș a fost angajat pe o perioadă de 3 luni, contra unui salar lunar de 8.000 lei, iar poarta a fost confecționată la doar 3 kilometri distanță, în atelierul de tâmplărie al Școlii Populare de Artă și Meserii din Racovița.
Potrivit specialiștilor în etnologie, motivele cioplite pe poarta de la Mârșa au funcții magico-mitice, de apărare împotriva spiritelor malefice, de purificare și punere sub semnul binelui a tot ce se află dincolo de poartă. Apar simboluri solare – cercul, vârtejul – însemnând soarele în mișcare, discuri sau romburi flancate de cercuri și rozete.
Funia răsucită – aspirația către înălțime, rozeta solară – simbolul soarelui ca izvor de lumină și de căldură, de care depinde însăși viața, sau pomul vieții, sunt elementele centrale.
Artistul maramureșean a sculptat personal o țărancă îmbrăcată în port popular, care toarce din furcă și un bărbat îmbrăcat cu cojoc purtând o căciulă de blană pe cap, sprijinit pe un topor, pregătit parcă să plece la pădure.
Pe stâlpul median al porții este sculptat numele artistului, iar în unul din medalioanele porții, dictonul „Am fost și vom fi”.
În timpul lucrărilor, artistul maramureșean și-a reevaluat munca, astfel încât i-a trimis o scrisoare cumnatului său, ambasadorul Stoica, prin care îi cerea să intervină pe lângă colonelul Popoviciu pentru a obține mai mulți bani. Între motivele invocate se afla o lucrare amânată la biserica din Sighet, unde din cauza întârzierii pictura a fost distrusă în timpul iernii din 1940/1941 și trebuia refăcută de artist pe cheltuiala sau, și chiar pierderea în tren a unei pături din lână, deosebit de prețioasă, după spusele maramureșeanului.
De la cei 24.000 lei stabiliți inițial, câte 8.000 lei pe lună, timp de trei luni, pretențiile financiare au ajuns la 110.000 lei.
În răspunsul primit de la Uzinele Mârșa se arată că Traian Bilțiu Dăncuș era cel mai bine plătit angajat, că onorariul inițial stabilit era echitabil și că „la autoritățile de stat, elasticitatea utilizării sumelor este foarte redusă”.
În 1942, poarta maramureșeană a fost montată la intrarea în Mârșa, pe sub ea trecând de-a lungul timpului militari, muncitori și locuitori ai coloniei, dar și tancurile și camioanele produse aici.
La acea vreme, ineditul monument apărea inclusiv în tablourile generațiilor de absolvenți ai Liceului „Gheorghe Lazăr” din Avrig, fiind un motiv de mândrie pentru locuitorii acestei frumoase zone din Țara Oltului.
În 1974, poarta maramureșeană de la Mârșa este strămutată la intrarea principală a Muzeului Astra, fiind primul monument care se înfățișează privirii celor care vin să descopere „Mica Românie” din Dumbrava Sibiului.
„Zadarnic am călătorit peste ţări şi mări, setos de a învăța și a vedea; am avut întotdeauna clară convingerea că frumusețile şi comorile altora ne pot îndemna doar să apreciem şi mai mult pe ale noastre”, nota, în 1969, artistul Traian Bilțiu Dăncuș, cel care a adus o parte din sufletul Maramureșului în județul Sibiu, cel cu oameni și locuri de poveste!
Sursa: Facebook – Consiliul Județean Sibiu
