Originar din Sinaia și stabilit de peste un deceniu în Sibiu, Alexandru Munteanu, în vârstă de 35 de ani, este muzeograf la Muzeul Național Brukenthal, unde îngrijește una dintre cele mai valoroase biblioteci de carte veche din România. Absolvent al Facultății de Istorie din Sibiu, cu un doctorat în istoria cărții realizat la Alba Iulia, Alexandru se axează pe cercetarea colecției personale de carte a baronului Samuel von Brukenthal, în special a volumelor tipărite în spațiul britanic în secolul al XVIII-lea.
Pasionat nu doar de istorie, ci și de astronomie, astrofotografie și desen, Alexandru reușește să îmbine știința și arta într-un mod firesc. Împreună cu el am vorbit despre parcursul său profesional, despre cum se trăiește între patrimoniu și pasiune, dar și despre ce înseamnă, astăzi, să fii muzeograf în România.
Istoria: o chemare din copilărie
„De mic mi-au plăcut istoria, geografia și astronomia, ca să zic așa. Și înainte să dau la facultate, am oscilat între a da la istorie și a da la grafică, pentru că îmi place și să desenez. Am și latura asta mai creativă, pe care oricum o combin destul de bine și la locul de muncă de acum.”
A ales, în cele din urmă, istoria și a venit la Sibiu pentru studii universitare. A urmat licența și masteratul la Universitatea „Lucian Blaga”, iar doctoratul la Alba Iulia, concentrându-se pe istoria cărții vechi.
„Brukenthal a avut până în 16.000 de volume. Azi avem către 280.000. Și eu mi-am dat lucrarea de doctorat pe o parte din colecția lui Brukenthal și pe altă colecție din Transilvania, tot cam ca a lui Bruk, cea a lui Ignác Batthyány, episcop catolic al Transilvaniei din aceeași perioadă.”
Cărți, librării și destine…
Înainte să ajungă la muzeu, Alexandru a lucrat și în librăria Humanitas din Sibiu.
„A fost o perioadă foarte frumoasă, romantică, fără prea multe griji, ca să spun așa. Lucram cu oameni faini și colectivul era super. Mi-a plăcut foarte mult.”
Muzeografia a fost un pas firesc.
„Punctul comun au fost mereu cărțile. După ce am terminat masteratul, am zis să mă înscriu și la doctorat pentru că voiam să predau. Nu a fost să fie asta, dar a fost să fie muzeul.”
Ce face, de fapt, un muzeograf?
„Muzeograful are trei direcții principale: administrativă, științifică și educativă. De multe ori, acestea se suprapun. Pe partea administrativă, printre altele, se fac dosare de clasare, baze de date, avem deja aproape 100.000 de poziții înregistrate, se ștampilează și înregistrează cărțile nou-intrate etc. Apoi, partea educativă: eu, de exemplu, în fiecare an curatoriez o expoziție de carte veche cu volume din bibliotecă. Le studiez, extrag pasaje, le traduc și fac texte de prezentare.” Am făcut și expoziții de hărți. Uneori, am primit, cu programare, și grupuri mici și le-am ținut ghidaj despre istoricul bibliotecii la sala de lectură.
Responsabilitățile nu se opresc aici. Se ocupă de clasarea cărților în patrimoniu, este secretar de redacție și redactor la unul dintre periodicele științifice ale muzeului, întocmește și gestionează baze de date, participă la selectarea cărților ce urmează a fi restaurate și oferă sprijin cercetătorilor și studenților care vor să cerceteze.
„Ofer îndrumare și asistență la sala de lectură. Se face o cerere de studiu către conducerea muzeului și, odată aprobată, asist cercetătorul în cercetare, îi aduc cărțile la sala de lectură, la nevoie, ofer consiliere bibliografică etc. Din 2024 se poate căuta și în baza de date de pe siteul muzeului, la care lucrăm și acum. Responsabilitățile științifice constau în principal în cercetarea colecțiilor, care se valorifică prin articole științifice și de popularizare, expoziții, participări la conferințe, prin cataloage etc. De exemplu, pe lângă articole științifice, am publicat în Euphorion și în presa locală și articole de popularizare despre cărți din bibliotecă și despre istoria bibliotecii lui Samuel von Brukenthal.”
Profesorat sau muzeografie?
„Înainte să ajung la muzeu, cam asta aveam în cap. Să-mi dau doctoratul și să predau. Am predat și în timpul doctoratului, la facultate, și am făcut practică pedagogică la liceu. Îmi place ideea de a preda și nu exclud să fac asta, la un moment dat.”
Sibiu – orașul care păstrează trecutul viu
„Mi-a plăcut foarte mult orașul Sibiu. Din punctul ăsta de vedere, este poate cel mai reprezentativ la capitolul istorie păstrată. Multe clădiri din secolele XVI-XVIII s-au conservat foarte bine. În Brașov, de exemplu, multe au fost modificate în secolele XIX-XX. La Sibiu s-a păstrat mult mai mult.”
Un loc aparte în sufletul său îl ocupă Piața Mare și Casa Haller: „Îmi plăcea foarte mult să merg acolo. Mai citeam, mai scriam în timpul facultății. M-a marcat de la început. Îmi place casa Haller pentru că e printre clădirile mai vechi ale orașului, din perioada Renașterii, și pentru că s-a păstrat bine în forma de atunci.”
Stele, planete prinse în fotografii…
Din 2020, Alexandru practică astrofotografia ca hobby. A învățat totul din pasiune, iar rezultatele nu au întârziat să apară, a și expus câteva dintre imaginile sale.
„Mi-a plăcut pentru că mă ajută să mă pun într-un context mult mai mare. Și este frumoasă. Înveți multe: despre univers, planete, stele, dar și despre softuri și tehnică. Cosmos, documentarul lui Carl Sagan, m-a marcat. Ce fac eu este astrofotografie, nu mă pretind astronom, sunt astronom amator.”
Cât costă să fotografiezi stelele?
„Poți începe cu aparatură de buget. Un telescop newtonian, cum am eu, costă cam 2.000 de lei. Trepiedul e mai scump, dar foarte important. Mult mai important decât telescopul. Dacă intri mai adânc în hobby, investești în el. Un teleobiectiv, cum au unii fotografi, costă și 10.000 de lei, iar o cameră bună tot pe acolo. Deci telescopul e mai accesibil. Eu mi-am luat totul în vreo trei ani, pe bucăți.”
Prima sa fotografie a fost cu Luna, iar pentru Alex, acel moment a fost pur și simplu magic: „Am pus telefonul în ocularul telescopului și am apăsat pe declanșator. A fost simplu și magic în același timp.”
Cultura între vocație și subfinanțare
„E mult de lucru și este nevoie de sprijin reciproc. Da, s-au făcut progrese rezonabile, dar tot nu e un domeniu care să primească multă finanțare. Suntem trei oameni la bibliotecă. Și este o muncă imensă. Mi se pare că prea mult se bate fierul pe meserii considerate stabile. Dar se pot face lucruri faine și în cultură. Dacă îți place ce faci, nu mai simți că e o corvoadă.”
Un mesaj pentru tinerii care vor să urmeze acest drum
„Să aibă răbdare, creativitate. Asta e: răbdare pentru că e nevoie de studiu, creativitate pentru că e nevoie să fii cât mai creativ în anumite activități pe care le faci.”
