Ies la iveală noi informații cutremurătoare privind experiența traumatizantă a unui deținut spaniol încarcerat în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din Sibiu.
Reamintim că, în urmă cu trei zile, un bărbat în vârstă de aproximativ 57 de ani, de naționalitate spaniolă, aflat în custodia Centrului de Reținere și Arestare Preventivă din Sibiu, ar fi fost la un pas de moarte. Din cauza unor probleme medicale, echipajele medicale ale SAJ Sibiu au intervenit de trei ori pentru stabilizarea bărbatului. La ultima alertă medicală, autoritățile române au decis să-l transporte terestru, cu ambulanța, până la un aeroport din București, pentru a putea fi extrădat.
Jurnaliștii Sibiu Independent au luat legătura cu concubina bărbatului spaniol reținut, iar aceasta a relatat în detaliu cum partenerul ei ar fi fost tratat inadecvat de către personalul Centrului de Reținere și Arestare Preventivă din Sibiu. Aceasta a adus acuzații grave la adresa conducerii IPJ Sibiu, mărturisind că, de când concubinul ei a fost reținut, starea lui de sănătate s-a agravat. Potrivit afirmațiilor sale, acest lucru s-ar fi întâmplat după ce angajații Centrului de Reținere și Arestare Preventivă Sibiu nu i-ar fi administrat la timp și în mod corespunzător tratamentul pentru afecțiunea cardiacă.
Reamintim că bărbatul, de naționalitate spaniolă, a suferit în trecut o operație pe cord și are nevoie de supraveghere medicală de specialitate. Conform apropiaților, polițiștii sibieni sunt acuzați de rele tratamente, dar și de nepăsare. Din cauza întârzierii administrării medicației, starea de sănătate a bărbatului s-a înrăutățit, ajungând în stare critică.
„El are probleme de sănătate, dar în arest, starea i s-a agravat. Le tot spunea că are dureri în piept, dureri de cap, tensiune mare. Nu l-au băgat în seamă deloc. Abia când i-a ieșit sânge pe urechi și avea tensiunea 22, au început să se agite. Era umflat tot și tot nu intervenea nimeni. Noroc cu colegii de celulă, care au început să facă scandal, altfel murea acolo. Ei au tras un semnal de alarmă. Avea program de medicamente dimineața, la prânz și seara. La ora 8 trebuia să le ia, dar i le dădeau pe la 11-12, când își aduceau aminte. Și doar după multe insistențe. Poate dacă aveau grijă și erau corect instruiți, nu s-ar fi ajuns aici. A stat în arest la Sibiu 28 de zile, din 28 mai până în noaptea de 23 iunie, când a fost dus cu ambulanța, iar tensiunea era din nou 22. I-au pus perfuzii în ambulanță și i-au scăzut tensiunea. Dar când a ajuns la București, înainte să urce în avion, avea din nou tensiunea 18. Au spus că ar fi ceva la rinichi și că nu i se putea regla tensiunea. Prima dată când a venit ambulanța, era deja în stare gravă, amețit, nu mai știa de el. Colegii din celulă au făcut scandal că moare. Avea sânge la urechi, iar gardienii spuneau: „Lasă, că n-are nimic, vedem mâine, când vine doctorul.” Într-un final a venit doctorul, s-a speriat când l-a văzut și a chemat ambulanța. În trei minute a venit și i-au acordat primul ajutor – i-au băgat un spray în gură, ceva perfuzii, l-au stabilizat. După două-trei ore, ambulanța s-a întors și l-au dus la spital. Când l-au extrădat, de ce nu l-au dus întâi la spital, la București? Să-l țină o zi-două sub supraveghere, apoi să-l transporte. În documentele medicale apărea că nu vorbește limba română – o înțelege, dar o vorbește greu. Ei completau fișele medicale și scriau că nu e de acord cu tratamentul, deși nu era adevărat. A fost la cardiolog de două ori, cu aprobare de la un medic din arest. Unul dintre ei a fost foarte serios, celălalt, nu prea. Primea „Concor” – un medicament pentru cardiaci, dar nu pentru dureri. Nu avea voie cu sare, avea regim. Cu toate astea, nu i-au respectat dieta, ceea ce probabil a contribuit la starea lui de sănătate. Măcar să ne fi lăsat pe noi să-i aducem ce avea voie. Situația lui s-a agravat din cauza lor. Dacă luau măsuri de la bun început, când el acuza dureri în piept și stări de rău, poate nu se ajungea aici. Vomita, amețea, avea tensiune foarte mare, sânge din urechi. La valori de tensiune de 22, putea să facă un AVC. Dar ei au luat totul în glumă. Ziceau între ei: „Ăsta se preface.” Nu sunt instruiți, au fost foarte neglijenți. Cardiologul le-a spus de două ori ce trebuie făcut. O doctoriță din arest, una mai serioasă, ținea legătura cu cardiologul. Când era ea de gardă, se ocupau mai bine. I se dădeau medicamentele cu întârziere de o oră, doar în ultimele trei zile, când era în pericol real de moarte. O parte dintre angajați au fost corecți, i-au dat medicamentele la timp. Dar majoritatea nu. Spuneau: „E doar o pastilă, ce dacă îl doare?” Dar era vorba de un pacient cu risc vascular grad 3. Le-am spus și lor: „Domnule, el nu e condamnat la moarte, e doar privat de libertate!” Dar nu aveai cu cine discuta. Erau recalcitranți. Când am aflat că a fost dus la spital, am sunat să întreb ce se întâmplă. Mi-au închis telefonul, au început să urle: „Cine dracu ești tu? De ce tot suni?” Foarte urât s-au comportat.