Incredibil! O tânără din Cisnădie, violată acum 12 ani, nu și-a găsit nici astăzi liniștea. După ce justiția nu și-a făcut treaba, iar dosarul s-a prăfuit în sertare, neatins de mâna vreunui judecător, femeia a ajuns la capătul puterilor.
Scăpați de pedeapsă violului, cei doi agresori au început să-i facă zile negre femeii, aducându-i involuntar aminte de toată trauma trăită. Mai exact, acum 12 ani, trei adolescente: două de 14 ani și una de 13, ar fi fost ademenite într-un apartament situat pe strada Piața Nouă din Cisnădie. Acolo, în compania a doi bărbați, fetele au fost servite cu sucuri care ar fi conținut droguri. Imediat după consum, victima care a vorbit în exclusivitate cu jurnaliștii Sibiu Independent, având doar 14 ani la acea vreme, a povestit cu lux de amănunte toată trauma provocată de cei doi bărbați. În 2019, polițiștii de la Crimă Organizată au efectuat mai multe percheziții în locuințe din Sibiu și Cisnădie, despre care se știa că erau folosite pentru traficul de droguri de mare risc. Printre persoanele reținute s-a aflat și unul dintre presupușii agresori ai tinerei. În 2020, acesta ar fi fost depistat în trafic fără a avea permis de conducere.
„Cazul datează de aproximativ 12 ani. Imediat după agresiune am depus plângeri, eu fiind minoră la vremea respectivă, împreună cu mama mea și alte două fete. Am fost trei fete în total. Părinții noștri au făcut plângeri, dar nimeni nu a luat vreo măsură. Probabil au aruncat dosarele, pentru că nimic nu s-a rezolvat. Toate trei am fost agresate de doi bărbați. Eu am fost amețită, mi s-a pus ceva în pahar, nu am avut puterea să mă opun. Am fost cu rolele pe strada noastră, strada Teilor din Cisnădie, și am ajuns pe strada Piața Nouă, la un bloc al cărui număr nu-l știu, dar îl cunosc după geam. Una dintre fete a fost chemată sus, iar când am mers cu ea, unul dintre agresori mi-a dat să beau ceva dintr-un pahar roz-roșu. M-a dus pe mine jos, în subsolul blocului, unde m-a amenințat că dacă sun la poliție o să aibă probleme. Am fost dusă înapoi sus, într-un apartament unde s-a întâmplat totul. Eu eram amețită, îmi era rău, le-am cerut să mă lase în pace, dar ei se certau între ei care să fie primul. Când m-am trezit, eram dezbrăcată și vomitată. Unul dintre agresori a fost condamnat pentru alte violuri, iar poliția nu a făcut nimic, ba chiar ținea partea lor.” a declarat victima violului
Calvarul femeii nu a încetat nici după 12 ani
Resemnată cumva în fața justiției române, după patru ani de la viol, tânăra și-a găsit sufletul pereche, cu care s-a căsătorit și au împreună doi copii: unul de șase ani și celălalt de un an. Au trecut anii, până într-o zi, când un vecin misterios, care urca cutii cu lucruri, i-a dat lumea peste cap. Era chiar unul dintre agresori. De atunci, a început calvarul: coșmaruri, neputință și frică zilnică.
„Când m-am cunoscut cu soțul meu, aveam 18 ani, iar agresorii continuau să mă amenințe pe stradă, spunând că mă vor duce la produs. Eu mă feresc de ei cât pot, dar nimeni nu m-a ajutat. Dosarele au fost depuse acum 12 ani, de către părinții noștri, însă nu s-a întâmplat nimic. Ei se plimbă liberi, fără să fie pedepsiți, iar noi trăim cu frică. De ce? Pentru că, în prezent, unul dintre agresori s-a mutat în blocul nostru. Acești bărbați dau vina unul pe celălalt, dar poliția nu și-a făcut datoria, iar ei au și alte dosare pentru viol, consum sau trafic de droguri și au scăpat. Am încercat să spun toate acestea în fața judecătorului sau procurorului, dar nu m-au lăsat să vorbesc despre cum am ajuns în această situație.„ a mai declarat victima violului de acum 12 ani
A mers să ceară ajutor poliției, dar s-ar părea că a stârnit doar râsete și miștouri
Simțindu-se în pericol, nu neapărat fizic, ci mai ales mental, femeia a mers la Poliția Orașului Cisnădie. Acolo spera să găsească înțelegere și să primească protecție. Conform declarațiilor sale, lucrurile au stat cu totul altfel. Agenții ar fi luat-o în derâdere și s-ar fi prefăcut că nu înțeleg ce dorește cu adevărat victima. Mai mult, au insistat ca în sediul poliției să intre doar ea, deși le-a explicat că se află într-o stare de frică permanentă și a cerut să fie însoțită de soț. În plus, agenții ar fi ironizat-o, spunând că, dacă tot are de scris atât, îi pot oferi două coli și două pixuri. La aceste acuzații, am solicitat un punct de vedere oficial din partea IPJ Sibiu.
„Polițiștii făceau mișto de mine, se prefăceau că nu înțeleg și râdeau. Eu am fost agresată, nu este un caz banal, este un caz de viol. Și ei sunt liberi, unul locuiește în blocul nostru, celălalt vine în vizită la el. Sunt prieteni liberi, iar eu rămân fără dreptate! Astăzi, la secția de poliție Cisnădie, am fost din nou tratată cu dispreț, iar agentul Ionescu Marius, șeful de acolo, mi s-a părut că ține partea polițiștilor implicați în mușamalizarea cazului meu. Între timp, agenții de acum 12 ani s-au pensionat însă au influență și se cunosc cu actualii polițiști. Tot timpul am simțit că vor să mușamalizeze cazul. Eu nu iert pe nimeni, că nu-i de iertat. Asta nu-i de iertat. Asta e părerea mea! Eu încercam să le dau declarația iar polițiștii au zis că să am grijă cât scriu pe foaie, că să nu trec foaia. Era un sfert de foaie pe care am făcut eu plângerea aia. Am scris în mare acolo, nu chiar tot ce s-a întâmplat. Au făcut mișto de mine că îmi dă mie două foi și două pixuri.” a mai declarat victima violului de acum 12 ani
Protestele din ultimele săptămâni, pornite după tot mai multe cazuri de violență împotriva femeilor, scot la iveală o problemă care se repetă de ani de zile: în loc să fie ajutate, victimele ajung să fie învinovățite. Femeile care au curajul să vorbească despre ce li s-a întâmplat sunt adesea privite cu neîncredere, iar atenția publică – și uneori chiar a autorităților – se mută de la faptele celui care a greșit la viața sau comportamentul victimei. În același timp, instituțiile care ar trebui să intervină imediat fie întârzie, fie nu iau lucrurile în serios. Acest mod de a trata situațiile nu face decât să descurajeze femeile să mai spună ce li se întâmplă, iar cei care greșesc ajung să nu fie trași la răspundere.
