Într-o lume în care rutina urbană devine tot mai sufocantă, Vlad Chidu, un sibian în vârstă de 38 de ani își găsește eliberarea în aer. Deși licențiat în psihologie, Vlad și-a construit viața în jurul vânzărilor și și-a regăsit echilibrul emoțional aproape de nori, în parapantă și balonul cu aer cald. Vlad practică parapanta la școala Cloudbase de unde dorește să-și obțină și licența, iar pasiunea pentru balonul cu aer cald a descoperit-o la Air Sensation. L-am întâlnit pentru a-i asculta povestea, o lecție despre curaj, disciplină și libertatea care vine atunci când te desprinzi, la propriu, de pământ.
„Totul a pornit din copilărie…”
Zborul nu a fost un moft apărut recent, ci o visare copilărească adusă în realitate cu răbdare și decizie. A descoperit parapanta după varsta de 30 de ani, iar în doar câțiva ani, Vlad a devenit o prezență activă în comunitățile de zbor din Sibiu.
„Pot să spun că începutul a fost din copilărie, mai exact visele de a zbura au pornit de la un personaj celebru din filme și anume Superman, dar și din plimbările ocazionale pe Trasfăgărășani unde se mai plimbau uneori pe cer, duă trei chiesti colorate ce mă fașcinau și ulterior am aflat că sunt parapantiști. Pot să spun că și internetul m-a ajutat, adică Instagram-ul, Facebook-ul, YouTube-ul, unde urmăream; urmăresc constant, filmările cu drone sau filmari de pe echipamentle altor piloți cu experiență. Toate astea mi-au alimentat dorința să zbor și o fac încontinuare. La un moment dat am luat contact cu unul din instructorii din Sibiu de parapantă și am decis să mă apuc de acest sport.”
„Când mă ridic în aer, mă simt dependent… în sensul bun.”
A zburat deja de zeci de ori, iar fiecare zbor este o combinație de emoție, tehnică și descoperire interioară. Se antrenează cu echipa Cloudbase și face parte din Air Sensation, grup care organizează zboruri cu baloane cu aer cald.
„Nu pot să o exprim în cuvinte. Este o explozie de adrenalină, dar în același timp și endorfină, ai niște hormoni în corp, zici că visezi. Dar, în același timp, o să spun că există și o dependență de zbor, dar una benefică.”
„În momentul în care ajungi la pantă, îți dai seama că aia era ceea ce îți lipsea.”
Zborul cu parapanta vine cu provocări financiare, mai ales la început: echipament, cursuri, deplasări:
„Da, sunt costuri, ca în orice sport există un cost, sunt un pic mai mărișoare. trebuie să faci un sacrificiu, cel puțin din punctul meu de vedere, fiind un om cu venituri modeste, nu un om la care banii să nu fie o problemă. Sunt costuri, dar dacă îți dorești ceva cu adevărat, eu zic că poți să obții. Adică să-ți strângi acei bani și să-ți cumperi primul echipament, să-ți plătești școala și după ce ai toate aceste cheltuieli achitate, mai sunt costurile de deplasare. Nu poți să zbori pe un plan drept. De obicei, despinderile astea se fac de la anumite înălțimi și pe plan înclinat. Zonele de unde decolăm sau cum le denumim noi aerodromuri, sunt în jurul Sibiului sau îm alate zone favorabile din țară, câte un deal mai înalt sau câte un vârf de munte, totul vine etapizat. Pleci de la un plan înclinat foarte mic, unde ai desprindere de câțiva metri și treptat, treptat începi să ai desprindere de la înălțimi cât mai mari, până când ajungi să zbori de pe vârfuri de munte, unde și timpul de stat în aer este mult mai mare.”
Dar el nu s-a lăsat. A înțeles că fiecare urcare pe munte cu aripa în spate înseamnă un pas în plus spre libertate:
„În momentul în care am discutat cu instructorul meu, că aș vrea să mă apuc, fiind undeva pe la sfârșitul iernii, mi-a explicat că sportul acesta se practică pe toate anotimpurile, dar mai ales pentru un novice în acest sport, cel mai ok este undeva de pe la începutul primăverii spre jumătate. Pentru că unul din factorii care influențează zborul este temperatura, dar mai ales vântul, curenții de aer. Iar primăvara, curenții de aer sunt un pic mai violenți ca vara sau toamna. De exemplu, toamna, putem să spunem că curenții de aer sunt printre cei mai liniștiți. În momentul în care am avut prima interacțiune cu un echipament de parapantă, mi s-a explicat compoziția echipamentului, ce înseamnă parapanta propriu-zis, din ce este formată, majoritatea denumirilor, fiecare cam ce face. După toată treaba asta, mi-a făcut o mică demonstrație ce poți să faci la nivelul solului cu aripa, cu parapanta, cu echipamentul respectiv. În aceeași zi, fiind colegi mai avansați, am reușit să văd și pe aceară o aripă desfășurându-se în plină splendoare. După mi s-a dat echipamentul, pentru că la început școala îți oferă echipamentul, un echipament de școală și am început primele proceduri. Deci din prima zi am început să lucrez cu aripa pentru că eram hotărât să fac chestia asta. Ulterior, într-un timp scurt, în funcție și de evoluția fiecăruia, ajungi să ai prima desprindere de la sol.”
Cum funcționează domeniul zborului liber?
Lumea zborului cu parapanta sau balonul cu aer cald este, spune Vlad, una complexă și pretențioasă, dar și extraordinar de frumoasă. Parapanta implică un proces de învățare treptat, care începe cu pregătiri la sol și urcări de pe dealuri mici, până când elevul ajunge să zboare de pe munți.
„Nu este o durată fixă de învățare, fiecare evoluează în ritmul lui. Trebuie să înveți nu doar tehnică, ci și cum să lucrezi cu vântul și cu termicele.”
Condițiile meteo sunt esențiale: „Verificăm constant aplicațiile de meteorologie. Când pleci spre pantă, trebuie să o faci cu gândul că te duci la o relaxare în natură, altfel, dacă nu poți zbura, din cauza condiților meteo nefavorabilae, te întorci dezamăgit.”
Zborul cu parapanta nu este condiționat de o formă fizică deosebită, dar implică efort: echipamentele sunt grele, urcările sunt solicitante, iar auto-motivația devine crucială.
„După fiecare zi de zbor, deși obosit, ai o satisfacție unică. Este o oboseală plăcută și o stare de euforie.”
Zborul cu parapanta este adesea confundat cu parașutismul, însă sunt sporturi diferite:
„Noi nu sărim, noi decolăm de la sol. Ne desprindem de pe pante, cu vântul din față și plutim.”
Echipamentul constă din aripă, seletă (scaun), cască, bocanci și parașută de rezervă. Pentru a deveni pilot, trebuie să parcurgi un curs, să aduni un număr de ore de zbor, să treci un examen scris și o probă practică.
Zborul este dependent de curenții de aer, iar în timpul zborului pilotul trebuie să fie atent la câțva factori, cum ar fi înălțimea, potențiale obstacole ( copaci, lini de îmaltă tensine) ce pot aparea pe drum.
„Este frumos, dar trebuie să fii cu mintea acolo. Este o armonie între tine și aripă.”
Siguranța este pe primul loc: dacă apare o situație periculoasă, se apelează la parașuta de rezervă. De aceea, piloții mai experimentați fac cursuri de simulare a incidentelor în medii controlate (SIV-uri), deasupra apei.
Balonul cu aer cald
„Balonul este cel mai lent aparat de zbor. Nu are motor, nu are propulsie, doar navighează, ajutat de curenți.”
Zborurile se fac dimineața devreme sau seara, când atmosfera e stabilă. Orice viteză a vântului mai mare de 2 m/s e considerată prea riscantă. Ridicarea balonului este un proces meticulos: echipa (minim 3-4 persoane) pregătește anvelopa, verifică meteorologia, încălzește aerul și ajută la lansare. Pasagerii sunt transportați prin peisaje spectaculoase, cum a fost pentru Vlad zborul deasupra Dunării, la un festival european de baloane. Zborul durează în jur de 3 ore, cu tot cu pregătiri, ridicare, plutire și recuperare. La final, echipa de la sol recuperează balonul și pasagerii.
„Este o muncă de echipă și un spectacol în sine. Iar experiența este de vis.”
Un sport care te transformă…
Zborul nu este doar o activitate, ci o formă de echilibru personal pentru Vlad:
„Mă deconectează complet. În lumea asta haotică, este un refugiu. Nu mai am nevoie de social media când sunt acolo sus.”
Pe lângă beneficiile fizice, sportul aduce și dezvoltare personală: „Cunoști oameni extraordinari, îți depășești limitele, înveți să lucrezi cu tine, cu natura și cu fricile tale.”
Chiar și cei cu frică de înălțime pot începe cu un zbor scurt cu balonul, iar unii ajung să îndrăgească zborul. Totul ține de depășirea fricii, ne explică Vlad.
Psihologia: o unealtă în zbor pentru Vlad
„Psihologia m-a ajutat să mă înțeleg mai bine pe mine. Cred că fiecare om are nevoie de psihologie, fie că o conștientizează, fie că nu. Emoțiile noastre sunt esențiale, dar din păcate mulți alegem să le reprimăm. Și tocmai asta ne face rău.”
Această înțelegere a psihicului uman îi oferă și o perspectivă aparte asupra pasiunii pentru zbor. Vlad observă cum mulți oameni își înfrânează curiozitatea sau dorința de a zbura din frică, mai ales din cauza lipsei de informare.
„Tot ce nu cunoști, automat ți se pare periculos. Asta este valabil și în viață, nu doar în zbor.”
Greutatea ideală nu există, doar echipamentul potrivit!
Unul dintre miturile care descurajează oamenii să încerce parapanta este cel legat de greutate. Vlad explică foarte clar: nu trebuie să fii atletic sau să ai o greutate „perfectă” pentru a zbura:
„Echipamentele se aleg în funcție de greutatea ta corporală. Dacă ești mai ușor, poți adăuga greutăți suplimentare, dacă ești mai solid, îți iei o aripă corespunzătoare. Nu este o problemă atâta timp cât ești în parametrii echipamentului. Singura recomandare este să eviți variațiile mari de greutate după achiziția echipamentului, schimbările bruște pot însemna cheltuieli în plus.”
Cât de periculos este, de fapt, acest sport?
Deși multe persoane percep zborul cu parapanta sau balonul ca pe un sport extrem, Vlad subliniază:
„Riscurile reale sunt mici. Mai mici decât într-o simplă călătorie cu mașina. Accidentele sunt rare, iar atunci când se întâmplă, de cele mai multe ori sunt din cauze umane, din decizii luate cu prea mult zel.”
Tocmai de aceea, pilotajul este însoțit de o cultură a prudenței: verificări permanente ale echipamentului, respectarea strictă a condițiilor meteo și o educație solidă:
„În lumea zborului, nimeni nu forțează natura. Dacă natura spune nu, te întorci acasă.”
De ce nu este acest sport mai popular?
Pentru Vlad, răspunsul este simplu și sincer: lipsa de informare:
„Zborul nu este mediatizat, nu apare în emisiuni sau în școli. Sunt puțini oameni care îl practică în România, probabil câteva sute sau o mie. Iar promovarea este dusă în spate tot de pasionați. Mai mult, costurile, chiar dacă justificate pot părea ridicate pentru un începător. Dar oamenii trebuie să înțeleagă că banii se duc în siguranță: echipamente verificate, combustibil, logistica deplasărilor. Nimeni nu se îmbogățește din zborurile cu pasageri. Totul este despre a menține sportul viu și sigur.”
Pentru cei interesați de zbor:
Vlad recomandă celor curioși să înceapă cu un zbor tandem sau o experiență cu balonul, fără obligația de a urma cursuri.
„Poți testa, iar dacă te prinde, devine parte din tine.”
Școlile de parapantă oferă echipamente pentru început, iar instructorii te ghidează pas cu pas, inclusiv prin meteorologie și legislație.
„Totul se face responsabil. Tocmai de aceea accidentele sunt extrem de rare.”
„Ce mai pot spune… Așa este vazută această lume prin ochii unui novice. ”
Cerul nu este rezervat doar păsărilor!
Zborul, pentru Vlad Chidu, nu este o evadare, ci o revenire la sine. Nu este un sport periculos, ci o formă de libertate atent controlată. Dacă vrei să zbori, poți. Ai nevoie de o decizie și de curaj. Cerul nu este rezervat doar păsărilor, Vlad Chidu este dovada vie…
