Organizația de ecologie CRISPUS din Sibiu trage un puternic semnal de alarmă privind strategia României în gestionarea populației de șacal auriu (Canis aureus), considerând că țara noastră se confruntă cu o veritabilă criză invizibilă – o politică de exterminare mascată sub numele de „gestionare a faunei”.
Un infografic publicat de CRISPUS și realizat de O.C. Banea, pe baza datelor oficiale ale Ministerului Mediului (mmediu.ro), arată o realitate alarmantă: în ultimii cinci ani, numărul șacalilor împușcați a crescut cu peste 75%, în timp ce evaluările de stoc indică o dublare a efectivelor. Cu alte cuvinte, cu cât se vânează mai mult, cu atât populația pare să se extindă.
Creștere alarmantă a populației, în ciuda vânătorii
Potrivit graficului CRISPUS, efectivele estimate de șacali aurii au crescut constant: de la 16.960 de indivizi în sezonul 2020/2021, la 34.309 în 2024/2025. În paralel, cotele de recoltă aprobate au crescut de la 14.675 în urmă cu patru ani, până la 28.965 pentru sezonul actual. Vânătoarea efectiv realizată a urmat același trend ascendent, cu 9.929 de exemplare ucise în 2020/2021 și 17.424 în sezonul trecut.
„Nu mai este vorba despre gestionare, ci despre un control demografic agresiv, fără o bază științifică solidă”, avertizează CRISPUS.
Vânătoare ineficientă și efecte inverse
Ecologiștii explică faptul că această creștere aparent paradoxală a populației are explicații biologice clare. Vânarea haotică distruge structura socială a haitelor, ceea ce determină migrarea indivizilor și ocuparea rapidă a unor teritorii noi. Mai mult, presiunea continuă asupra speciei determină femelele să atingă maturitatea sexuală mult mai devreme, uneori chiar de la vârsta de 10 luni, accelerând astfel reproducerea. Șacalul auriu are o capacitate remarcabilă de adaptare, ceea ce îl face capabil să supraviețuiască în medii alterate, inclusiv în apropierea zonelor populate de oameni, gropi de gunoi sau terenuri agricole intens exploatate.
Imaginea devenită emblematică a șacalilor hrănindu-se la marginea rampelor de deșeuri nu este o greșeală a naturii, ci reflectă felul în care activitățile umane au transformat peisajele naturale în habitate dezechilibrate. Într-un asemenea context, șacalul nu este cauza dezechilibrului, ci simptomul lui.
Rol ecologic ignorat
În ciuda reputației controversate, șacalul auriu joacă un rol esențial în menținerea echilibrului ecologic. El contribuie la reglarea populațiilor de rozătoare, consumă carcasele de animale moarte – reducând astfel riscul epidemiologic – și influențează indirect dinamica altor specii. În absența prădătorilor naturali, cum sunt lupii sau râșii, el îndeplinește o funcție ecologică necesară.
La nivel european, această specie s-a extins natural dinspre sud-est către centrul și nordul continentului. Astăzi este prezentă în Ungaria, Austria, Germania, Croația, Cehia și Polonia. În multe dintre aceste state, șacalul auriu este monitorizat științific sau protejat parțial, și nu este considerat o specie invazivă, ci una adaptativă, integrată în ecosistemele moderne.
Un nou model de gestionare, bazat pe știință
Organizația CRISPUS propune o schimbare fundamentală în modul în care România gestionează fauna. În locul unei politici reactive, bazate pe frică sau presiuni economice, este nevoie de un management adaptativ și responsabil. Acest model presupune monitorizare genetică și demografică riguroasă, estimări științifice ale densității reale a populației, evaluarea efectelor pe termen lung asupra habitatelor și a altor specii, precum și implicarea comunităților locale și a cercetătorilor în luarea deciziilor.
„Natura nu are nevoie de gloanțe, ci de înțelegere și adaptare. Putem face mai bine. Trebuie să facem mai bine”, transmite CRISPUS.
Despre CRISPUS Sibiu
CRISPUS este o organizație neguvernamentală activă în domeniul ecologiei, educației pentru mediu și cercetării biodiversității. Prin proiectele sale, ONG-ul promovează o relație etică și responsabilă între om și natură, bazată pe știință, dialog și sustenabilitate.
Pentru o natură echilibrată, nu vânată.
