M-am gândit dacă este bine să scriu acest editorial. Ani de zile, dar mai ales în pandemie, am scris și luptat pentru a apăra casta cadrelor medicale. Erau momente critice, momente care au supus la maxim sistemul medical românesc, încă insuficient dezvoltat. Când alții din presă aruncau cu noroi, eu scriam alături de colegii mei faptele pozitive. De curând, am avut nefericirea de a ajunge la Unitatea de Primire Urgențe a Spitalului Județean Sibiu, de două ori, ca însoțitor, nu pacient. Ce am văzut acolo, m-a șocat… negativ!
Din start vă spun că nu sunt medic, dar ca jurnalist mă documentez temeinic înainte de a scrie. Iar acesta este un editorial, adică un articol de opinie, ca să înțeleagă și managerul interimar al Spitalului Județean Sibiu, Robert Fotache, om cu state mult prea vechi în echipa de conducere a acestei instituții.
Investiția în Unitatea de Primiri Urgențe făcută în anii recenți de Consiliul Județean Sibiu se vede de la o poștă. Adică știu cum arăta spațiul respectiv înainte și ce dotări avea și cum e acum. Totuși, cu toate dotările și noua structură, UPU are o mare problemă de funcționalitate. Nu știu dacă aici vorbim de norme și reguli impuse de lege sau de diferite instituții. Cred că este vorba de eficientizarea UPU, a fluxului de pacienți și a vitezei de oferire a serviciilor medicale de urgență. Și asta ține de managerul spitalului și de șeful de secție.
Să o luăm punctual. Când ajungi la zona de triaj, dacă ai șansa să te aducă Ambulanța sau SMURD-ul, ai prioritate. Nu că ești tu musai o prioritate ca pacient, după regulile de triaj medical, ci pentru că cei de pe serviciile de transport urgențe trebuie să se scape de tine, să poată pleca mai departe. Din păcate, de multe ori sunt persoane care sună la 112, sunt duse la UPU și nu sunt urgențe prioritare, dar ajung pe zona galbenă, adică nivelul II de urgențe, critic. Teoretic triajul are 5 zone, dar funcționale în UPU sunt trei: roșu (nivelul I), galben (nivelul II) și verde (nivelul III). Restul nu au ce căuta în UPU.
Acum, din păcate, nu mai există Centrele de permanență care puteau prelua anumite non-urgențe sau urgențe de nivel verde. Știți povestea cu medicii supărați că nu erau plătiți corespunzător pentru aceste extra-servicii. Dar asta este altă poveste.
Revenim la UPU de la Județeanul din Sibiu. După ce echipajele SMURD și Ambulanță pasează toate cazurile în galben, și, uneori, pe bună dreptate în roșu, pleacă. Doar că mulți pacienți, astfel triați, ajung în galben și staționează degeaba. Nu că nu ar fi bolnavi, dar personalul din rotonda, care reprezintă salonul cu mai multe paturi al zonei Galbene, nu face față. Să nu uităm că mai sunt mulți pacienți care se prezintă la UPU și singuri. Deci prima problemă la UPU Sibiu cum se face triajul, cu favorizarea pacienților din ambulanțe, nu pe o triere reală, medicală.
Odată ajuns la zona galbenă, zona cea mai folosită de pacienți din UPU, zona cu cele mai multe cazuri, haosul domnește. Nu cum vezi în filmele și serialele americane cu agitația organizată și eficientă. Aici este doar agitație și o degringoladă totală. Dacă prinzi și schimbul de ture este dezastru.
Ca o remarcă personală am observat că medicii de acolo chiar își fac treaba. Consultă rapid, cer analize diferite și… mor îngropați în hârtii. Este inacceptabil să pui un medic să stea ore în șir în gardă la UPU și 80% din timp (am măsurat) să facă doar hârtii. Să vă mai spun că doi medici lucrau la aceeași masă centrală și împărțeau un singur calculator cu un singur ecran? Și îl tot trăgeau ba la unul, ba la altul? Un al doilea calculator era pus mai deoparte și părea folosit de medicii rezidenți. Ca o remarcă, precum în fotbal și politică, și la medicii rezidenți și studenții prezenți în UPU, depinde cum nimerești. Unii au ales prost meseria aceasta, pentru că nu au niciun habar.
Întrebarea mea firească, toată munca cu completarea de fișe nu trebuia făcută de un registrator medical sau o asistentă? De ce să ocupi timpul medicilor cu asta? Evident, din lipsă de personal, deci prost management.
La capitolul personal, am o curiozitate de ce toată investiția cu CT și radiografie făcută la UPU funcționează doar la anumite ore? Am obervat că la mulți pacienți li se recomanda radiografie. Și așteptau… chiar și 2 ore. Și apoi brusc, porțile Raiului camerei cu Radiologia se deschideau și toți erau luați rapid unul după altul, apoi iar o lungă pauză. Lipsă de personal? Sau?
Măcar la capitolul analize de sânge și urină lucrurile se mișcă mult mai repede. Acolo oare nu este o criză de personal? Sau oamenii își fac datoria pentru care sunt plătiți? Și ajungem la o mare problemă: calitatea personalului de la UPU. Dacă de medici nu am găsit nimic de comentat, iar de rezidenți și studenții de acolo nu poți spune prea multe, fiind în pregătire, apare problema cum se fac angajările la asistente și infirmieri?
Doamne Dumnezeule, rar mi-a fost dat să văd atâta incompetență. Mai ales la o secție UPU. Nu toți, dar destul de multe persoane care se învârteau prin UPU fără să facă efectiv nimic majoritatea timpului, doar să dea impresia de ocupați. De altfel, timp de 6 ore, am văzut persoane care se eschivau foarte abile de la muncă. Și când erau prinse de medicul de gardă, făceau ce făceau și apoi dispăreau în peisaj.
Sincer, am observat frustrarea medicilor care tot spuneau asistentelor și infirmierelor ce să facă și… după 10 minute repetau aceleași rugăminți. Am văzut personal auxiliar care vorbea tare și degeaba, despre te miri ce tâmpenii nelegate de munca efectivă. Am văzut pacient care se îneca în propria vomă fiind imobilizat și nimeni nu a văzut, până nu am atras atenția medicului care … făcea sute de formulare. Reacția medicului a fost exemplară: a sărit ca arsă, a dat primul ajutor și a mobilizat asistentele-infirmierele. Apoi a răcnit destul de ușor (eu le făceam altceva) de ce nu stă niciuna postată acolo, lângă pacient. Mai ales că era un caz aparte. A stat una două minute, apoi a dispărut…
Am văzut cum ajungi pe un pat, dar patul are cearceaful de unică folosință deja pătat de sângele altui pacient. Și trebuie să spui tu…. să se schimbe, deși protocolul prevede clar schimbarea după plecarea respectivului pacient. Am văzut cum se pleacă cu patul pe roți spre analize cu pacienta mufată la instalația de aer, fără să se scoată furtunul și să se cupleze la aparatul mobil și se ajunge în situația de Stan și Bran, când patul împins se blochează în furtunul nedecuplat. Am văzut prea multe ca să le pot enumera aici.
Dar am și auzit, de multe ori, că nu este suficient personal. Totuși, mie îmi păreau că erau mulți infirmieri și asistente, doar că unii dispăreau minute bune. Nu cu un pacient… Nu toți, evident. Chiar am remarcat o asistentă, mult mai în vârstă decât media celorlalte, care chiar era implicată și dedicată. De altfel am remarcat că la cele mai tinere era problema eficienței muncii, de care tot vorbește zilele acestea premierul Bolojan.
Cu siguranță este și o mare lipsă de personal la UPU Sibiu. De altfel și anunțul, lansat de curând, de angajare al Consiliul Județean Sibiu arată dorința de a se mări numărul personalului. Dar hai să fie pe bune! Să nu mai aud, cum mi s-a transmis că este în sectorul administrativ al Spitalului Județean Sibiu (acela coordonat de vreo 10 ani de domnul Fotache) plin de rude. Nu spun că nu sunt buni oamenii, nu știu, dar parcă prea miroase a nepotism când ai atâtea persoane înrudite pe metru pătrat în cadrul Spitalului Județean Sibiu.
Iar la UPU este nevoie clar de oameni, dar și de o eficientizare a muncii. De ce nu sunt lăsați medicii să își facă profesia și să li se dea un registrator medical la hârțogărie? Au făcut atâta școală ca să îi ținem ocupați cu hârtii? În timp ce asistentele, și ele foarte bine plătite, au emoții la UPU dacă găsesc o venă sau nu au timp să supravegheze un pacient imobilizat și ventilat cu risc. Hai să ne profesionalisăm, stimabililor!
