M-am gândit dacă este bine să scriu acest editorial. Ani de zile, dar mai ales în pandemie, am scris și luptat pentru a apăra casta cadrelor medicale. Erau momente critice, momente care au supus la maxim sistemul medical românesc, încă insuficient dezvoltat. Când alții din presă aruncau cu noroi, eu scriam alături de colegii mei faptele pozitive. De curând, am avut nefericirea de a ajunge la Unitatea de Primire Urgențe a Spitalului Județean Sibiu, de două ori, ca însoțitor, nu pacient. Ce am văzut acolo, m-a șocat… negativ!
Din start vă spun că nu sunt medic, dar ca jurnalist mă documentez temeinic înainte de a scrie. Iar acesta este un editorial, adică un articol de opinie, ca să înțeleagă și managerul interimar al Spitalului Județean Sibiu, Robert Fotache, om cu state mult prea vechi în echipa de conducere a acestei instituții.
Investiția în Unitatea de Primiri Urgențe făcută în anii recenți de Consiliul Județean Sibiu se vede de la o poștă. Adică știu cum arăta spațiul respectiv înainte și ce dotări avea și cum e acum. Totuși, cu toate dotările și noua structură, UPU are o mare problemă de funcționalitate. Nu știu dacă aici vorbim de norme și reguli impuse de lege sau de diferite instituții. Cred că este vorba de eficientizarea UPU, a fluxului de pacienți și a vitezei de oferire a serviciilor medicale de urgență. Și asta ține de managerul spitalului și de șeful de secție.
Să o luăm punctual. Când ajungi la zona de triaj, dacă ai șansa să te aducă Ambulanța sau SMURD-ul, ai prioritate. Nu că ești tu musai o prioritate ca pacient, după regulile de triaj medical, ci pentru că cei de pe serviciile de transport urgențe trebuie să se scape de tine, să poată pleca mai departe. Din păcate, de multe ori sunt persoane care sună la 112, sunt duse la UPU și nu sunt urgențe prioritare, dar ajung pe zona galbenă, adică nivelul II de urgențe, critic. Teoretic triajul are 5 zone, dar funcționale în UPU sunt trei: roșu (nivelul I), galben (nivelul II) și verde (nivelul III). Restul nu au ce căuta în UPU.
Acum, din păcate, nu mai există Centrele de permanență care puteau prelua anumite non-urgențe sau urgențe de nivel verde. Știți povestea cu medicii supărați că nu erau plătiți corespunzător pentru aceste extra-servicii. Dar asta este altă poveste.
Revenim la UPU de la Județeanul din Sibiu. După ce echipajele SMURD și Ambulanță pasează toate cazurile în galben, și, uneori, pe bună dreptate în roșu, pleacă. Doar că mulți pacienți, astfel triați, ajung în galben și staționează degeaba. Nu că nu ar fi bolnavi, dar personalul din rotonda, care reprezintă salonul cu mai multe paturi al zonei Galbene, nu face față. Să nu uităm că mai sunt mulți pacienți care se prezintă la UPU și singuri. Deci prima problemă la UPU Sibiu cum se face triajul, cu favorizarea pacienților din ambulanțe, nu pe o triere reală, medicală.
Odată ajuns la zona galbenă, zona cea mai folosită de pacienți din UPU, zona cu cele mai multe cazuri, haosul domnește. Nu cum vezi în filmele și serialele americane cu agitația organizată și eficientă. Aici este doar agitație și o degringoladă totală. Dacă prinzi și schimbul de ture este dezastru.
Ca o remarcă personală am observat că medicii de acolo chiar își fac treaba. Consultă rapid, cer analize diferite și… mor îngropați în hârtii. Este inacceptabil să pui un medic să stea ore în șir în gardă la UPU și 80% din timp (am măsurat) să facă doar hârtii. Să vă mai spun că doi medici lucrau la aceeași masă centrală și împărțeau un singur calculator cu un singur ecran? Și îl tot trăgeau ba la unul, ba la altul? Un al doilea calculator era pus mai deoparte și părea folosit de medicii rezidenți. Ca o remarcă, precum în fotbal și politică, și la medicii rezidenți și studenții prezenți în UPU, depinde cum nimerești. Unii au ales prost meseria aceasta, pentru că nu au niciun habar.
Întrebarea mea firească, toată munca cu completarea de fișe nu trebuia făcută de un registrator medical sau o asistentă? De ce să ocupi timpul medicilor cu asta? Evident, din lipsă de personal, deci prost management.
La capitolul personal, am o curiozitate de ce toată investiția cu CT și radiografie făcută la UPU funcționează doar la anumite ore? Am obervat că la mulți pacienți li se recomanda radiografie. Și așteptau… chiar și 2 ore. Și apoi brusc, porțile Raiului camerei cu Radiologia se deschideau și toți erau luați rapid unul după altul, apoi iar o lungă pauză. Lipsă de personal? Sau?
Măcar la capitolul analize de sânge și urină lucrurile se mișcă mult mai repede. Acolo oare nu este o criză de personal? Sau oamenii își fac datoria pentru care sunt plătiți? Și ajungem la o mare problemă: calitatea personalului de la UPU. Dacă de medici nu am găsit nimic de comentat, iar de rezidenți și studenții de acolo nu poți spune prea multe, fiind în pregătire, apare problema cum se fac angajările la asistente și infirmieri?
Doamne Dumnezeule, rar mi-a fost dat să văd atâta incompetență. Mai ales la o secție UPU. Nu toți, dar destul de multe persoane care se învârteau prin UPU fără să facă efectiv nimic majoritatea timpului, doar să dea impresia de ocupați. De altfel, timp de 6 ore, am văzut persoane care se eschivau foarte abile de la muncă. Și când erau prinse de medicul de gardă, făceau ce făceau și apoi dispăreau în peisaj.
Sincer, am observat frustrarea medicilor care tot spuneau asistentelor și infirmierelor ce să facă și… după 10 minute repetau aceleași rugăminți. Am văzut personal auxiliar care vorbea tare și degeaba, despre te miri ce tâmpenii nelegate de munca efectivă. Am văzut pacient care se îneca în propria vomă fiind imobilizat și nimeni nu a văzut, până nu am atras atenția medicului care … făcea sute de formulare. Reacția medicului a fost exemplară: a sărit ca arsă, a dat primul ajutor și a mobilizat asistentele-infirmierele. Apoi a răcnit destul de ușor (eu le făceam altceva) de ce nu stă niciuna postată acolo, lângă pacient. Mai ales că era un caz aparte. A stat una două minute, apoi a dispărut…
Am văzut cum ajungi pe un pat, dar patul are cearceaful de unică folosință deja pătat de sângele altui pacient. Și trebuie să spui tu…. să se schimbe, deși protocolul prevede clar schimbarea după plecarea respectivului pacient. Am văzut cum se pleacă cu patul pe roți spre analize cu pacienta mufată la instalația de aer, fără să se scoată furtunul și să se cupleze la aparatul mobil și se ajunge în situația de Stan și Bran, când patul împins se blochează în furtunul nedecuplat. Am văzut prea multe ca să le pot enumera aici.
Dar am și auzit, de multe ori, că nu este suficient personal. Totuși, mie îmi păreau că erau mulți infirmieri și asistente, doar că unii dispăreau minute bune. Nu cu un pacient… Nu toți, evident. Chiar am remarcat o asistentă, mult mai în vârstă decât media celorlalte, care chiar era implicată și dedicată. De altfel am remarcat că la cele mai tinere era problema eficienței muncii, de care tot vorbește zilele acestea premierul Bolojan.
Cu siguranță este și o mare lipsă de personal la UPU Sibiu. De altfel și anunțul, lansat de curând, de angajare al Consiliul Județean Sibiu arată dorința de a se mări numărul personalului. Dar hai să fie pe bune! Să nu mai aud, cum mi s-a transmis că este în sectorul administrativ al Spitalului Județean Sibiu (acela coordonat de vreo 10 ani de domnul Fotache) plin de rude. Nu spun că nu sunt buni oamenii, nu știu, dar parcă prea miroase a nepotism când ai atâtea persoane înrudite pe metru pătrat în cadrul Spitalului Județean Sibiu.
Iar la UPU este nevoie clar de oameni, dar și de o eficientizare a muncii. De ce nu sunt lăsați medicii să își facă profesia și să li se dea un registrator medical la hârțogărie? Au făcut atâta școală ca să îi ținem ocupați cu hârtii? În timp ce asistentele, și ele foarte bine plătite, au emoții la UPU dacă găsesc o venă sau nu au timp să supravegheze un pacient imobilizat și ventilat cu risc. Hai să ne profesionalisăm, stimabililor!
Din păcate așa este în UPU Sibiu sunt oameni capabili ,dar sunt și incompetenți.Am avut și eu o experiență cu fata mea ,am ajuns în urgenta și o asistenta fara bun simt o început să o jignească și să spună că e obeza de accea o făcut pancreatita .Din păcate asemenea oameni nu au ce căuta acolo,ele au ales meseria dar daca nu le place să meargă la piata sa stea la tarabe.Oamenilor le este teama sa ajungă în urgente de frica asistentelor nu a medicilor .O experiență urâtă din păcate.
Extraordinar articolul,foarte bine punctat!! Cu toate astea nu e prima data când se discuta aceste probleme din instituțiile medicale rămase fără ecou!! Voi cei care reprezentați cel mai important și vital domeniu dacă auziți spălați-va păcatele și luați măsuri ca noua, pacienților ne e frica sa ajungem prin urgente și spitale de frica ca acolo ne găsim sfârșitul!!! Felicitări domnule ziarist!!!♥️🙏
Anonim.Din păcate și eu am avut de curând o experiență la UPU cu o fractura la mana unde am stat după o radiografie 4 ore ,la care domnul de la radiografie a vb foarte urat (veniți pentru toate căcaturile la urgenta și ocupați locurile pentru cazuri care au nevoie asta nu este o mâna ruptă) unde s-au dovedit a fi fractura cu deplasare, doamna doctor foarte de treabă în schimb asistentele au lăsat de dorit ce vocabular și ce urat vb se plimbau intr-o veselie .Din păcate ne lovim tot mai mult de asemenea situații ,dar sa fim serioși nu merge nimeni la urgentă de plăcere .
Foarte adevărat! Urat dar adevarat
Adevărat,am pățit o in decembrie pe propria piele,aveam peritonita și ei ziceau că n-am nimic sa merg acasă
Si eu sunt dezamagita de UPU. Am fost cu bunicul la inceputul lunii martie, in octombrie anul trecut, doar i s-a pus sonda, fara sa ne dea explicatii, ca se vaita de durere in partea de jos. Apoi dupa jumatatea lunii martie, septicemie… adica cu 2 saptamani inainte nu se putea vedea de ce era acea durere? Chiar si in acea zi, au pus diagnostic gresit, s-a vazut la autopsie ce a fost … iar legat de cei care vin cu salvarea, din ce am observat eu, doar ii baga inauntru, dar daca nu sunt cazuri grave, stau si asteapta (asta ni s-a intamplat acum cativa ani, tot asa pt o durere in zona abdominala, nu a fost grav, dar am stat de la 10 dimineata pana la 22, ca sa avem rezultatele CT ului si sa fie vazut de medic) …
Sunt probleme in UPU sa vedeți pe alte secții… lipsă de personal foarte mare, medici, asistenți,brancardieri,infirmiere,in ultimii ani se angajează îngrijitoare in loc de infirmiere,pentru că nu sunt bani să plătească pe infirmiere(așa sustin cei de la conducere)sunt secții de exemplu cum este ATI unde sunt angajate de cel puțin 8 ani doar îngrijitoare și fac munca de infirmieră,de multe ori și brancardier,de anul acesta le au pus să semneze și un document că sunt de acord să muncească pentru 3 funcții( in urma unei sesizări la ITM),au găsit imediat soluție,sa semneze îngrijitoarele că sunt de acord,și au semnat pentru că li s-au spus că le iau turele și că așa se lucrează în Judetean.Cand s-au angajat le au promis că le promovează daca au cursul de infirmiere ,dar nici gând de așa ceva.Acum iar se fac angajări tot îngrijitoare.Pe secțiea de ATI o îngrijitoare nu are voie sa îngrijească pacienții,mai ales fara calificarea de infirmiere și cred că pe toate secțiile,dar în Judetean așa se practică.Managerul,directorul și șefii de secție nu vor să rezolve problemele, dacă nu te supui ,sunt consecințe,”pedepsit”.Răspunsul lor”nu sunt bani, așa se lucrează în Judetean”.
Stimate domnule autor,
Inainte de orice critica sistemica ori individuala, consider esential sa pornim de la o realitate de netagaduit: medicina de urgenta este, in Romania, una dintre cele mai tensionate si vulnerabile verigi ale sistemului sanitar. Experienta personala sau mai precis, interactiunea avuta de o colega de-ale mele in urma cu aproximativ un an, in cadrul Unitatii de Primiri Urgente a Spitalului Judetean Sibiu contrazice intr-o maniera completa generalizarea aspra exprimata in articol. Aflandu-ne in Sibiu cu ocazia unei conferinte, colega mea a suferit o sincopa vasovagala, ceea ce a impus prezentarea de urgenta la UPU. Fara a cunoaste personal pe nimeni din echipa medicala, fara nicio interventie din partea unor factori externi (asa cum, din pacate, practica autohtona o permite uneori), am fost martorii unei conduite ireprosabile, prompte si profesioniste din partea personalului medical.
E drept, nu putem ignora ca, in contexte de surmenaj, epuizare cronica si lipsa acuta de personal, aspecte documentate de Institutul National de Sanatate Publica si de Societatea Romana de Medicina de Urgenta, pot aparea manifestari de iritabilitate sau disfunctii in comunicarea interpersonala. Dar aceste derapaje punctuale nu trebuie extrapolate si prezentate drept norma sistemica.
Conform datelor oficiale, un spital judetean de dimensiuni medii, precum cel din Sibiu, proceseaza zilnic intre 150 si 400 de prezentari in UPU, intr-un sistem in care triajul presupune alocarea prioritatilor medicale in baza scorurilor de severitate, nu a ordinii sosirii sau a perceptiei subiective a pacientilor ori apartinatorilor. Acesta este un principiu universal, aplicat in toate sistemele de urgenta moderne, iar triajul nu este sinonim cu ignorarea, ci cu prioritizarea vietii.
Ceea ce m-a surprins cel mai mult in articolul dvs. este decuplarea de la etica si obiectivitate: experienta mai putin placuta pare sa fie doar un pretext pentru a lansa o vendeta personala directionata catre conducerea institutiei. O astfel de abordare, ce instrumentalizeaza o situatie individuala pentru a genera capital de imagine ori influenta, este profund problematica din perspectiva deontologica.
Mai mult, daca analizam critic realitatea manageriala a unui spital judetean, trebuie sa intelegem ca un astfel de ecosistem implica, in medie, peste 2.500–3.000 de angajati, un buget anual care rivalizeaza cu al unor companii de talie mare si o presiune constanta de reglementare, audit si conformitate. Sa pretinzi de la un manager aflat in functie de cateva luni, conform informatiilor disponibile pe Google, o reforma integrala este echivalentul asteptarii de a cere unui CEO sa dubleze EBITDA in primul semestru, ignorand complexitatea organizatiei, rezistenta la schimbare si constrangerile legislative si financiare.
Mai mult, a cere unui manager de spital sa faca micromanagement la nivelul fiecarui angajat denota o neintelegere a principiilor fundamentale ale conducerii organizationale. Rolul unui lider este sa creeze infrastructura strategica, piloni de dezvoltare durabila, atragere de fonduri, investitii in digitalizare nu sa se substituie fiecarui sef de sectie sau coordonator de tura.
Inainte de a arunca cuvinte grele asupra unui sistem deja fragil, poate ar fi util un moment de introspectie. Ce putem face noi, fiecare dintre noi, pentru a deveni contributori ai unui climat mai sanatos din punct de vedere social, profesional si uman? Cu ce valoare adaugata putem veni, ca cetateni, ca profesionisti, ca oameni?
Critica onesta este esentiala intr-o societate democratica, dar ea trebuie sa fie insotita de empatie, discernamant si, mai presus de toate, de responsabilitate morala.
Multumesc pentru raspunsul elaborat. Editorialul rămâne un articol de opinie. Doar o precizare pentru corecta dvs informare, directorul interimar actual al spitalului este de peste 10 ani director administrativ al Spitalului.
…o opinie de habarnist!
bine scris si corect argumentat.