Cu toții cunoaștem durerea despărțirii de cei dragi, un moment care lasă urme adânci și ne face vulnerabili, iar pentru a duce la bun sfârșit ritualul pomenirii, apelăm la firme de servicii funerare, la oameni pe umerii cărora cade responsabilitatea de a onora memoria celor plecați. Iulia Bartoș este unul dintre acești oameni. Aceasta conduce Casa Funerară Caritabil, una dintre cele mai bine organizate companii de servicii funerare din Sibiu, devenind un real ajutor pentru familiile îndoliate.
O pierdere a devenit un scop de a oferi altora ajutor
Povestea firmei Caritabil pe care Iulia o conduce astăzi, a început în anul 1993, după ce familia ei a trecut printr-o traumă greu de imaginat:
„Puțini știu adevărata poveste din spatele acestei firme. Totul a început cu o tragedie personală, care a schimbat pentru totdeauna traiectoria familiei mele. În noiembrie 1989, viața noastră a fost zguduită de pierderea Izabelei, micuța cu ochi albaștrii. Moartea ei neașteptată i-a lăsat pe părinți într-o zonă de întuneric, fără sprijin, fără un drum clar. Au învățat din acea durere cât de vulnerabili suntem în acele clipe și cât de colpeșite sunt familiile atunci când se produce un astfel de dezechilibru. Câțiva ani mai târziu, un gând se transformă în misiunea lor: să aducă un strop de lumină și să fie un sprijin real când oamenii sunt dezorientați iar cuvintele nu mai ajută.Astfel a apărut Casa Funerară Caritabil, nu doar ca o simplă afacere, ci ca o promisiune: în cele mai grele momente, vei avea pe cineva alături.”
O decizie importantă a făcut-o să-și găsească adevăratul drum în viață
Iulia avea înainte să preia firma pe care astăzi o conduce, avea deja un drum croit în viață. Inițial s-a îndreptat spre domeniul educației, dar totul s-a schimbat în urmă cu 4 ani când tatăl ei din cauza unor probleme de sănătate a fost nevoit să se retragă din activitate. Atunci Iulia a fost pusă în fața unei decizii importante: își continuă drumul ales sau preia moștenirea tatălui?
„La bază sunt profesoară de limba engleză, un drum pe care l-am ales și care m-a împlinit la momentul respectiv. Acum 4 ani am fost nevoită să preiau afacerea familiei într-un moment decisiv, în care era cea mai mare nevoie de mine, pentru că tatăl meu, din cauza unor probleme de sănătate, s-a retras din activitate. A trebuie să las totul deoparte și să continui misiunea tatălui meu. De atunci și până acum, am realizat că acesta este cu adevărat drumul meu, să redau demnitatea persoanelor decedate și să ofer sprijin familiilor acestora.”
Cât de dificilă a fost schimbarea de carieră?
„A fost o perioadă dificilă, marcată de lipsuri pe toate planurile financiare, dar și de experiență. M-am străduit să fac față fiecărei provocări așa cum am putut, cu resursele și cu omul care eram atunci. Partea bună e că nu m-am oprit din a crește: am căutat mereu să învăț, să adaug câte ceva pe structura mea interioară. Când am preluat firma exista deja o echipă, dar din păcate nu era ceea ce mi-aș fi dorit eu, nu îmi împărtășeau viziunea, misiunea și valorile. Atunci a trebuit să schimb echipa și să adun în jurul meu oameni cu care să pot lucra, care să înțeleagă că domeniul funerar este un domeniu aparte. Trebuie să fii mereu la dispoziția familiilor, cu empatie și rigoare.”
Provocările și lipsurile acestui domeniu
Deși mulți cred că acest domeniu aduce doar beneficii financiare, realitatea, spune Iulia, este alta:
„Fiecare zi la noi este cu emoție și cu responsabilitate. Provocarea este să acorzi suport într-un moment în care aparținătorii pot să nu mai fie raționali. Familiile sunt din ce în ce mai dornice de lucruri care nu țin de persoana decedată sau de partea religioasă. Se concentrează prea mult pentru a mulțumi rudele și persoanele care participă la înmormântare și astfel, din păcate, se pierde esența adevărată a înmormântării și anume comemorarea persoanei care a plecat dintre noi.”
Echipă, pregătire și chemare permanentă
Munca într-o casă funerară nu se termină la ora 17:00, în acest domeniu telefonul poate suna la orice oră, prin urmare angajații din acest domeniu trebuie să fie rezistenți psihic și capabili să poată gestiona emoțiile celor îndoliați, la orice oră.
„Sunt clienți care sună noaptea, le explic telefonic procedura, în unele cazuri facem ridicările de la domiciliu și în cursul nopții, desigur cu acordul medicului de familie. Este un job care te solicită aproape tot timpul. Există echipe care lucrează în ture, pentru disponibilitate permanentă. Activitatea se desfășoară non-stop, iar fiecare dimineață începe cu o ședință de coordonare pentru stabilirea programului și a cazurilor zilei. ”- ne-a explicat Iulia
Domeniul funerar nu este unul ușor, prin urmare o persoană care dorește să profeseze în acest domeniu trebuie să îndeplinească mai multe calități condiții:
„Ar trebui să aibă o structură puternică. Să fie un om care să știe să gestioneze emoțiile celor din jur. Foarte puțină lume poate să facă lucrul acesta. Familiile reacționează diferit. Ca șofer, poți intra în casa unor oameni și aceia să înceapă să îți spună glume sau să înceapă să urle la tine. Și atunci tu trebuie să știi ce ai de făcut și cum să faci față gestionezi diferitelor situații, ce cuvinte să folosești, care să fie tonalitatea vocii tale, să știi cum să duci familia într-o zonă de confort relativ. Pentru ca aceștia să fie în regulă cu prezența ta acolo și cu ceea ce știi că urmează să faci și anume preluarea persoanei decedate. Momentul acesta de preluare este dramatic pentru toate familiile.
Tanatopraxia: arta de a reda demnitatea persoanei decedate
Iulia, ca administrator, a urmat cursul de tanatopractor organizat de I.N.M.S.S București, nu pentru că legea i-o cerea în funcția ei, ci din dorința de a înțelege toate etapele profesiei. Aceasta ne-a explicat diferența dintre îmbălsămare și tanatopraxie:
„Îmbălsamarea este o procedură tradițională a cărui scop este de a încetini procesul de descompunere, prin tratarea trupului cu substanțe chimice. Iar aceasta se concentrează strict pe conservarea corpului. Pe când tanatopraxia merge mai departe, fiind un procedeu modern și complex. Rolul acesteia este de a reda demnitatea și un aspect liniștit persoanei decedate. Dacă există urme de boală, accidente sau alte semne vizibile, acestea pot fi estompate sau corectate. Prin procedurile moderne, încercăm să le redăm tonusul feței, este foarte important modul în care tu lucrezi cu persoana decedată.”
Machiajul și manichiura unei persoane decedate
„Pe lângă îmbălsămare, realizăm și machiaje pentru persoanele decedate. Machiajul nu trebuie să fie strident, ci cât mai natural. Există truse speciale de machiaj pentru domeniul funerar, care nu se găsesc oriunde. Desigur este nevoie de cunoștințe despre cum să combini culorile, de exemplu, roșu cu verde pentru corectarea tonurilor pielii. Nu oricine poate lucra în acest domeniu, chiar dacă știe să machieze și are curs în domeniu, acest tip de machiaj implică manipularea feței unei persoane decedate și lipsa fricii sau a blocajului sunt necesare în fața acestei situații. Manichiura este alt serviciu posibil în acest domeniu, tăiem unghiile persoanei dacă este necesar, iar manichiura efectivă se realizează doar la cererea familiei.”- ne-a explicat Iulia
Ce se întâmplă cu hainele persoanelor decedate?
Regulile în acest domeniu sunt stricte. Iulia ne-a spus că a avut cazuri în care familiile cereau hainele cu care persoana a fost îmbrăcată când a decedat, cazuri pe care aceasta le-a gestionat cu tact:
„Hainele persoanelor decedate se aruncă în sacul galben, un sac special pentru produse considerate periculoase, adică lucruri care au fost contaminate de sânge sau alte fluide corporale. Sacul este etichetat și ridicat de o firmă autorizată. Hainele nu se aruncă la tomberon și chiar dacă unele familii au cerut să le păstreze, le-am explicat că acest lucru nu este posibil, din cauza procedurilor interne care trebuie respectate..”
Superstiții și situații „paranormale”
În munca ei, Iulia nu a întâlnit cereri legate de tradiții mai puțin obișnuite, dar a auzit de la diverși colegi din domeniu superstiții precum „spartul cănilor”. În care persoanele aflate la capela mortuară sparg anumite căni din porțelan:
„Eu nu am avut încă asftel de cereri în Sibiu, dar, sincer, cel puțin superstiția cu spartul cănilor nu cred că are ce să caute la o înmormântare. Din perspectiva mea, importantă este slujba și nimic mai mult.”
Pentru că este un domeniu asociat adesea cu fenomenele paranormale, am dorit să aflăm și perspectiva unei persoane avizate și să aflăm dacă aceasta s-a întâlnit până acum cu „paranormalul”:
„Pot spune că nu am avut parte de așa ceva, orice sunet este strict fiziologic. Eu nu m-am confruntat cu partea de paranormal, nu contrazic credințele nimănui, dar uneori aceste situații neobișnuite sunt create tot din frica de a sta lângă o persoană fără suflare.”
O zi obișnuită… care nu este niciodată obișnuită
„Activitatea începe cu o ședință internă și un schimb de informații, dar poate fi oricând dată peste cap de un nou caz. Pregătirea unei persoane decedate durează, în medie, trei ore, incluzând tanatopraxia și îmbrăcarea. După aceasta urmează transportul la capelă și apoi la groapă.”
Costuri și transparență
Ajutorul de înmormântare acordat de stat este de 8.620 lei, dar costurile totale, spune Iulia, depinde de alegerile familiei:
„Cel mai ieftin sicriu pe care îl avem este în valoare de 1.800 lei, iar cel mai scump este de 9.000 lei. Depinde de material, lucrătură și calitate. La fel și la pachetele pentru pomană, costurile depind de ce dorește familia să fie pus în pachet, spre exemplu la noi fiecare pachet este personalizat în funcție de ce vrea familia, nu avem pachete standard.”
Empatie și implicare emoțională
Deși din exterior pare un domeniu rece, persoanele care lucrează în domeniul funerar se acumulează adesea cu suferința a zeci, sute sau mii de oameni în cariera lor. Chiar dacă ziua aceștia nu resimt acumularea emoțională, uneori aceste sentimente ies la iveală. Iulia ne-a declarat că deși trebuie să fie adesea puternică, în multe cazuri plânge alături de familile îndoliate:
“Toate pierderile sunt dureroase, iar noi trebuie să ne păstrăm o atitudine rezervată, distantă, pentru că altfel n-ai cum să faci față la fiecare înmormântare. Chiar și așa, de cele mai multe ori plângeam alături de familii. Din perspectiva mea, suferința este la fel de mare indiferent de vârstă. De exemplu am avut o înmormântare a unei doamne în vârstă de 100 ani și 6 luni, care a fost la fel de dureroasă pentru familie și pentru noi. Și în unele cazuri, din păcate, ne-am ocupat și de înmormântări de copii, care mă fac mereu mult mai vulnerabilă, fiindu-mi mai greu să-mi gestionez emoțiile.”
Cum ați descrie moartea?
Eram curioși să aflăm cum descrie o persoană care lucrează zi de zi cu persoane decedate moartea, cum o privește, cum o simte, iar în acest caz, Iulia ne-a răspuns:
„Eu nu văd moartea ca un capăt de drum, ci ca pe o poartă dintre lumea nevăzută și cea materială.Cred ca e începutul unei alte stări.”
Iulia Bartoș ne-a oferit o perspectivă intimă și reală a acestui domeniu, un domeniu prea puțin explorat, dar totuși atât de necesar. Ea este omul care zi de zi până la finalul vieții ei, are grijă de finalul vieții altor persoane…
