Alexandru Chituță va fi curatorul expoziției de grafică dedicată marelui artist Mircia Dumitrescu. Expoziția se va desfășura în 1 septembrie de la ora 12:00 la Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva și are loc cu prilejul deschiderii oficiale a Castelului Nopcsa.
Lucrările care vor fi prezentate au fost puse la dispoziție prin colaborarea cu Muzeul Național Brukenthal, în cadrul Axelor culturale Brukenthal și al Festivalul Internațional de Artă Contemporană de la Sibiu, ediția a VI-a.
Numele lui Mircia Dumitrescu este recunoscut atât pe plan național, cât și internațional. Opera sa vastă i-a adus distincții importante: în anul 2003 a fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler la categoria Arte Plastice, iar în 2009 a primit Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler la categoria Literatură, ambele acordate de Președinția României.
Artistul este doctor în arte vizuale, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, al Uniunii Gravorilor și Litografilor Maghiari și membru al Academiei Române.
Într-o reflecție despre parcursul său artistic, Mircia Dumitrescu subliniază rolul desenului ca fundament al întregii sale creații:
„Nu e o pasiune pentru gravură, este pentru desen. Gravura pentru mine este o sinteză a desenului. Faptul că am abordat gravura în lemn m-a împins către sculptură. Pentru mine și sculptura acum este tot limbajul desenului, dar pe care trebuie să-l urmărești tridimensional. De aceea, lucrând în lemn permanent, trebuie să ai în mână volumul. Acest volum îl aveam înainte în bidimensionalul gravurii. Vă dați seama că o tăietură greșită în lemn deja era mult mai greu să mai refaci, preferai să faci placa din nou. Aveam lucrări în care am imitat la un moment dat rastelul tiparului, dar bineînțeles manual. Erau niște plăci de 70 pe 100 de centrimetri, și țin minte, compozițiile se numeau „Mitul bucuriei de a trăi”. E bine, vreau să spun că una dintre aceste compoziții am făcut-o de 9 ori și avea 200.000 de puncte. Aveam răbdare, aveam timp, dar această nefrică de faptul că nu mai am timp, mă face și astăzi să repet și să refac lucrările, ca și cum aș avea o veșnicie în față.”
