Primăvara anului 1980 a debutat tragic pentru salvamontiștii pe care județul Sibiu îi avea la acea vreme. Unul dintre ei și-a pierdut viața sub privirile neputincioase ale colegilor săi, acoperit de avalanșă, la finalul unei misiuni la care a ajuns fugind de la serviciu. Mai mult decât atât, în acea zi, întreaga „cremă” a alpinismului din România se afla în Munții Făgăraș.
Au trecut 45 de ani de la dispariția lui Robert Ungurean Baltres, iar amintirea acelei zile continuă să fie evocată de monumentul din piatră ridicat pe Muchia Moașei, la aproximativ o oră distanță de Cabana Suru, în direcția traseului de creastă.
Nu există grup de drumeți care să urce spre Vârful Suru fără să treacă pe lângă „Monumentul Salvamontistului”, pe care se află dăltuit următorul text: „În semn de prețuire pentru salvamontistul ing. Robert Ungurean Baltres prins de o avalanșe în Valea Găvanului în 13 martie 1980 (n.r. data de 18 este trecută greșit) în timpul nobilei acțiuni de salvare”.
Unul dintre cei mai apreciați ghizi sibieni este Radu Zaharie, colaborator al programului de ecoturism Anii Drumeției, cel care l-a și cunoscut pe salvamontistul Robert Ungurean Baltres: „L-am întâlnit în taberele de schi, pe vremea când eram elev. Ca majoritatea salvamontiștilor, era un om dedicat total muntelui”.
Activitatea de salvare montană a debutat în județul Sibiu încă din 1969. De altfel, medicul Nicolae Ivan, voluntar al Formațiunii Salvamont Sibiu, a și avut legitimația cu numărul 1 din România. „Erau oameni care se bucurau că erau scoși din activitate de la întreprinderile sau instituțiile unde erau angajați și că puteau merge pe munte, fie în acțiuni de salvare, fie în antrenamente sau la concursuri. Își cumpărau echipamentele din banii lor”.
Tragedia din 13 martie 1980 a venit în urma unei alte drame, petrecută cu două zile mai devreme. Cele două evenimente s-au înlănțuit ca într-un scenariu de film, la finalul căreia doi bărbați și-au pierdut viața.
„Pentru ca alpiniștii să fie atestați în gradul I, cel mai înalt nivel profesional, o probă obligatorie presupunea parcurgerea traseului de creastă al Munților Făgăraș pe timp de iarnă. Pentru această probă, de la Cabana Suru au plecat trei alpiniști din Zărnești, în direcția Valea Sâmbetei. În acel an, la Cabana Podragu se aflau numeroși alpiniști din întreaga țară care susțineau diferite probe tehnice de iarnă.”
În timp ce traversau Valea Găvanului spre Șaua Surului, alpiniștii au fost surprinși de avalanșă. „A fost o decizie riscantă, întrucât iarna se merge doar pe poteca de creastă, pe muchie, nu se „taie” văile pline cu zăpadă. Ei au venit pe poteca folosită vara și au declanșat o avalanșă ucigătoare care, din păcate, avea să fie doar prima din acele zile”.
Acest episod s-a produs pe 11 martie 1980, iar victima era Gigi Pascu, alpinist din Zărnești. Cei doi colegi alături de care se aflau pe traseu, au reușit să scape și, după ce au căutat fără succes trupul colegului lor, au alertat Serviciul Salvamont Sibiu.
„Era clar că nu mai aveau pe cine să salveze, că acțiunea devenise o misiune de recuperare a unui cadavru. Cu toate acestea, au fost mobilizați peste 40 de salvamontiști sibieni organizați în trei grupe de intervenție denumite după numele masivelor din județul nostru: Lotru, Făgăraș și Cindrel”.
Robert Ungurean Baltres nu a reușit să ajungă în timp util la mașinile Salvării care au plecat din Sibiu spre Sebeșul de Sus. Dornic să le fie alături colegilor, și-a sunat soția căreia i-a cerut să-l ducă rapid spre Sebeșul de Sus: „Au ajuns din urmă mașinile Salvării și, împreună cu ceilalți salvamontiști a urcat la Suru. Era deja 12 martie, iar căutările au durat până a doua zi.”
La vremea respectivă, victimele avalanșelor erau căutate cu ajutorul sondelor de avalanșă, niște tije metalice lungi de trei metri. „Erau peste 100 oameni veniți pe Valea Găvanului întrucât au sosit și alpiniștii prezenți la Podragu. L-au găsit pe brașovean la baza avalanșei și, după ce l-au scos, a mai rămas doar un echipaj din Sibiu pentru transportul victimei cu targa de tip akia.”
În timpul acțiunii de căutare, salvamontiștii au format o potecă prin zăpada groasă, care cobora din Creastă până în josul Văii Găvanului, la baza avalanșei. Cu trupul neînsuflețit al alpinistului brașovean în akia, sibienii au fost înghițiți de un val de zăpadă. „Era aproape incredibil cum, la finalul unei zile lungi de căutări, în care s-a circulat peste tot, echipajul să fie surprins de o nouă avalanșă. Unii au fost acoperiți până la gât, alții de tot. Cel mai rău a fost cu Robert, care a și murit.”
La doar 33 de ani, Robert Ungurean Baltres a lăsat în urmă soția și doi copii încă elevi de gimnaziu. Plecase într-o misiune voluntară, dornic să ajute la recuperarea trupului unuia „de-al său”, om cu muntele în suflet și cu familie acasă. O misiune îndeplinită, care l-a costat viața.
În cei 45 de ani scurși de la dubla tragedie de pe Valea Găvanului, un monument din piatră gri și colțuroasă, le amintește trecătorilor că muntele își cere tributul și că, indiferent de experiență și numărul de ani petrecut pe poteci, paza bună trece întotdeauna primejdia rea.
Astăzi, salvarea montană se face în județul Sibiu cu personal angajat și voluntari cu suflet mare, toți convinși că frumusețea naturii trebuie împărtășită de cât mai mulți oameni, în condiții de siguranță. Tocmai de aceea, sfaturile salvatorilor îmbrăcați în roșu, cu fețele arse de soarele înălțimilor și palmele roase de corzi și pioleți, ar trebui ascultate și respectate.
„Monumentul Salvamontistului”, ridicat la 1710 metri altitudine în Munții Făgăraș, nu este doar despre un singur om, ci despre toți cei care își riscă viața pentru a-și salva semenii aflați în dificultate pe cărările muntelui. Nu este un loc al tristeții, ci al recunoștinței.
El este despre toți salvamontiștii acestei țări, mulți dintre ei patrulând pe potecile județului Sibiu, cel cu oameni și locuri de poveste!
Material realizat de Consiliul Județean Sibiu prin proiectul „Oameni și Locuri de Poveste”.
