Sibiul s-a transformat astăzi într-un muzeu viu al automobilului. Motoarele de epocă au dat startul celei de-a treia ediții a Raliului Mașinilor Clasice din Sibiu, organizat de Retromobil Filiala Sibiu. Astfel etapa de astăzi a competiției, a arătat că precizia cântărește mai mult decât viteza și distracția mai mult decât competiția.
Când spui „raliu”, te gândești instinctiv la viteză și zgomot de motoare turate…
La linia de start s-au aliniat astăzi în Piața Mare 38 de echipe din toată țara împărțite în 11 categorii care au adus împreună automobile diverse, fiecare cu povestea și farmecul său. Fiecare mașină a plecat consecutiv în funcție de numărul său la o distanță de un minut. Iar în Piața Mare s-a adunat un public pasionat, dornic să analizeze fiecare mașină, să-și facă poze cu ele și să le admire. Nu a fost un raliu de viteză, ci unul care a necesitat atenție, strategie, logică și stăpânire de sine.
Regulile și categoriile competiției
Cele 38 de echipe s-au împărțit categoriile disponibile, la alegere una sau mai multe categorii în funcție de cerințe. Fiecare echipă având dreptul să se claseze la final în respectiva categorie, pe lângă cele generale de locul 1,2,3 care sunt câștigate de echipele care respectă cel mai bine toate regulile. A existat câte un singur echipaj la categoriile C, D, DACIA și WIM.
Cele mai disputate au fost categoriile F și G, fiecare cu câte șapte echipaje, dar adevărata bătălie s-a dus la H și I, unde au fost 13, respectiv 9 participanți. Nici pasionații de Mercedes-Benz nu au lipsit, tot 9 echipaje luând startul în categoria MB. Categoria TR a adunat la rândul ei nouă concurenți, iar R a avut patru echipe.
Această diversitate a dat farmec competiției: de la mașini legendare, strălucind impecabil, la modele familiare care au făcut istorie pe drumurile României.
Opțiunile jocului erau sub două forme: una pentru experimentați, „categoria tradițională”, în care nu s-au folosit ajutoare de tip GPS și a doua categorie pentru începători unde GPS-urile erau permise.
Fiecare echipă a primit informațiile traseului și probele speciale ale concursului în această dimineață, iar înainte de start au avut ocazia să-l analizeze și să-și facă o idee a ceea ce avea să urmeze. Toate echipele erau urmărite cu ajutorul un transpoder și clasate în timp real. Fiecare mișcare greșită era gestionată ca la traseul pentru permisul auto, orice punct acumulat aducea ca rezultat: scăderea în clasament a echipei.
Echipajul meu: Volvo-ul cu numărul 17
Am avut privilegiul să fiu pasager în echipa formată din Grațiela Hanea și Mariana Fulea, aflate la bordul unui Volvo 960 din 1993 și totodată singurul echipaj format doar din femei în cadrul competiției. Cele două doamne sunt prietene de ani buni, nașă și fină, mame amândouă, iar astăzi au format un duo de admirat.
Mariana în rol de copilot, a adus calmul și precizia în echipă. Ea a calculat timpii, distanța și vitezele, atentă la fiecare detaliu. Mariana n-a fost la prima ei competiție, aceasta a participat și la prima ediție în calitate de copilot împreună cu soțul ei, dar astăzi cu Grațiela experința a fost alta. Cele două mi-au transmis exact vibe-ul de prietene în vacanță, nu în competiție. Deși ambele simțeau presiunea competiției, cele două rezonau atât de bine împreună încât din spate nu simțeai apăsarea concursului.
Grațiela, aflată la prima experiență de acest fel, a fost sufletul vesel al echipei. Deși părea uneori aeriană, știa exact ce are de făcut și anume să gestioneze viteza, să fie atentă la drum și la posibilele situații neprevăzute din trafic, să fie receptivă la multitudinea de informații transmise în timpul traseului și să asigure echipa că sunt îndeplinite toate regulile concursului. Deși ea era pionul principal în joc, pentru că era în postura de șofer, Mariana a fost „GPS-ul” de care aceasta avea nevoie, astfel ambele s-au completat și au format un duo formidabil.
Dincolo de viteză: precizia, cheia competiției
Spre deosebire de raliurile moderne, aici nu câștigă cel care gonește cel mai repede, ci cel care respectă cu strictețe timpii și vitezele impuse. De-a lungul traseului, echipajele au avut de respectat probe aparent simple, dar solicitante: 30 km/h pe anumite segmente de drum, apoi 50 km/h pe altele, menținerea vitezei constante pe distanțe de drum sau circulația strict după regulile de trafic.
Cel mai greu s-a dovedit a fi circulatul cu 30 km/h, lucru care a stârnit claxoane și nemulțumiri din partea șoferilor neimplicați în concurs. Deși era inscripționat pe mașină numărul echipei și faptul că este un raliu, șoferii sibieni s-au arătat nemulțumiți de competiție. Dragi șoferi dacă ați întâlnit astăzi un Volvo cu numărul 17 circulând „încet” pe șosele, să știți că doamna Grațiela conducea pentru competiție în acest fel…
Atmosfera din mașină: între calcule matematice și hohote de râs
Presiunea transponderului a fost reală, o greșeală, un calcul ratat sau o intrare greșită în traseu putea afecta clasamentul care se schimba în timp real. Și da, echipa noastră a ratat o intrare, dar momentul s-a transformat rapid într-o scenă comică, cu glume și râsete. Asta pot spune că a fost și frumusețea: chiar și în tensiune, atmosfera din mașină a rămas caldă și veselă. Dacă apărea vreo eroare, Grațiela și Mariana discutau și găseau o soluție, ca o adevărată echipă. M-a impresionat modul lor de comunicare, un lucru considerat banal, dar atât de necesar în orice formă de relaționare și foarte rar întâlnit în ziua de azi.
Situații neașteptate
Fiind un traseu de regularitate, situații neașteptate n-au întârziat să apară. O echipă la primul popas a întâmpinat probleme cu mașina, dar au reușit s-o remedieze și s-au întors în cursă. Lucru care vă spun sincer m-a bucurat, era păcat ca respectiva echipă să fie nevoită să renunțe, dar mobilizarea lor a arătat că pe șosele și în viață, orice este posibil, depinde doar cum te mobilizezi să continui, nu să renunți.
Final surpriză în Tălmaciu
Cursa de astăzi a avut 3 popasuri, iar finalul a adus o supriză pentru concurenți în orașul Tălmaciu. Comunitatea din Tălmaciu a oferit participanților un moment folcloric, bucate alese și aplauze admirative. Bucuria din ochii comunității a confirmat că acest eveniment este mai mult decât o competiție, este o sărbătoare a pasiunii și a legăturilor umane. La finalul cursei a fost prezent și primarul orașului, Ioan Oancea, care a primit bucuros participanții și a ținut un discurs pentru aceștia.
Final de cursă pentru mine, dar nu și pentru competiție
Pentru mine, a fost o zi intensă,o zi în care am acumulat oboseală, adrenalină, dar și râsete și momente de neuitat. Am înțeles că un raliu clasic nu e nici pe departe simplu. Îți cere matematică, atenție, orientare în spațiu și, mai ales, spirit de echipă. Dar mai presus de toate, am plecat acasă cu un zâmbet larg și cu recunoștința că am fost martoră la o prietenie frumoasă și la o experiență unică.
Competiția continuă și mâine, iar cei interesați să vadă echipa de fete „Volvo-ul prietenei” sau alte echipe din cursă pot intra pe site-ul https://www.chronofun.com/r/RSI25 și să urmărească în timp real competiția.
Alte echipe din cursă:
