Am vizitat zilele acestea, la Mănăstirea Ursulinelor din Sibiu, expoziția „Cazul Ion Panaitescu. Ceaușescu pe roz”, un eveniment cuprins în programul SCAF – Festivalul Internațional de Artă Contemporană. Expoziția a fost vernisată pe 12 septembrie, în prezența curatorului Alexandru Constantin Chituță, a colecționarului George Șerban și a unui public numeros de artiști, critici și iubitori de artă. Atmosfera de la deschidere a fost una intensă, încărcată de emoția descoperirii unor lucrări care, în anii ’80, ar fi putut să-i aducă artistului ani grei de închisoare.
În centrul expoziției se află cele 13 xilogravuri reunite sub titlul paradoxal „Politica cu delicatețe”, realizate în 1982 de graficianul Ion Panaitescu (1936–2013). Prin ele, artistul a îndrăznit să ironizeze limbajul rigid al propagandei comuniste, reinterpretând sloganele lui Nicolae Ceaușescu într-o cheie vizuală curajoasă și riscantă. Era un act artistic care, în acele vremuri, putea fi catalogat drept „propagandă ostilă” sau „atac la adresa securității statului”, conform articolului 166 din Codul penal.
Povestea acestor lucrări este la fel de fascinantă ca și forța lor vizuală. În 1982, autoritățile au aflat de existența lor și au deschis un dosar penal. Perchezițiile nu au dus însă la găsirea gravurilor finale, ci doar a plăcilor de gravură, insuficiente ca probă directă. Astfel, Panaitescu a scăpat de consecințe fatale, însă riscul asumat rămâne cutremurător. Lucrările au fost redescoperite abia în 2015, după moartea artistului, de către colecționarul George Șerban, care le-a salvat și le-a readus în atenția publicului.
Pentru mine, vizita de la Sibiu a fost cu atât mai puternică cu cât mi-am amintit de expoziția similară văzută în 2017 la București, intitulată „Al XIII-lea Congres”. Și acolo, aceleași gravuri ale lui Panaitescu mi-au lăsat senzația unei mărturii artistice tulburătoare despre frică, ironie și rezistență prin artă în plină dictatură. Reîntâlnirea lor acum, într-un alt context cultural, le amplifică valoarea și le dă o nouă viață în memoria colectivă.
Tema ediției din acest an a festivalului, „Reziliența. Curajul și inspirația”, se regăsește în fiecare detaliu al expoziției. Gravurile nu sunt doar piese de artă, ci adevărate acte de supraviețuire creativă, prin care un artist a reușit să întoarcă împotriva regimului propriul său limbaj sacrosanct.
Expoziția, marcată drept „18+”, nu șochează prin imagini, ci prin curajul mesajului. Vizitând-o, am simțit că nu asist doar la un exercițiu estetic, ci la o lecție de istorie vizuală despre cum arta a putut sfida dictatura, chiar cu riscul vieții celui care a creat-o.
