Tuberculoza (TBC) rămâne una dintre cele mai vechi și totodată cele mai persistente boli infecțioase ale omenirii. Deși medicina modernă a făcut pași importanți în prevenirea, diagnosticarea și tratarea acestei afecțiuni, tuberculoza continuă să reprezinte o provocare majoră pentru sănătatea publică, inclusiv în România.
Pentru a înțelege mai bine realitatea din spatele cifrelor, metodele actuale de prevenție și importanța depistării precoce, stăm de vorbă astăzi cu dr. Sebastian Buga, medic primar pneumolog în cadrul Spitalului de Pneumoftiziologie Sibiu, care ne va oferi informații esențiale despre impactul tuberculozei, miturile legate de această boală și soluțiile pe care sistemul medical le are la dispoziție.
Tuberculoza este adesea considerată o boală „a trecutului”. Cât de prezentă este, de fapt, astăzi în România?
În România, tuberculoza nu este deloc de domeniul trecutului, ci este încă o boală prezentă în mod semnificativ, deși există progrese. În 2024, incidența TBC în România a fost de 44,2 cazuri (100.000 locuitori), iar la nivel național au fost raportate peste 8400 cazuri de tuberculoză. România este țara cu cea mai mare incidență a tuberculozei din Europa, în 2024 aceasta fiind de 4-5 ori mai mare decât cea a UE. Deși în ultimele două decenii incidențele și mortalitatea au scăzut cu aproape 70%, tuberculoza rămâne totuși o prezență considerabilă în România, fiind o problemă de sănătate publică importantă, care cere acțiuni susținute.
România are una dintre cele mai ridicate rate de tuberculoză din Europa. Care sunt cauzele principale?
Principalii factori rămân în continuare factorii sociali: sărăcia în anumite zone, supraaglomerarea locuințelor, accesul inegal la servicii medicale (județele cu acces medical mai bun și condiții sociale mai favorabile determinând o scădere mai vizibilă a incidenței TBC).
Cum se transmite, concret, tuberculoza și cât de mare este riscul de îmbolnăvire pentru o persoană sănătoasă?
TBC este o boală infecțioasă care afectează în primul rând plămânii, dar și alte organe (ganglioni, vase, rinichi, meninge, sistem digestiv). Transmiterea bolii se face pe cale aeriană, prin picăturile de salivă eliminate de persoanele infectate (prin tuse, strănut). Odată ajuns în organism, bacilul ajunge până la nivelul alveolelor pulmonare, putând provoca inițial o infecție latentă și apoi, în funcție de statutul imunitar al persoanei, o boală activă tuberculoasă. Riscul de a se îmbolnăvi de tuberculoză pentru o persoană sănătoasă există, dar este relativ mic în condiții normale de viață. Cel mai mare risc de îmbolnăvire este dat de spațiile închise, aglomerate, slab ventilate și la contactul prelungit cu bolnavul. Din cei care inhalează bacilul, doar o parte se infectează. Dintre cei infectați, 90-95% rămân cu forma latentă (bacilul e prezent, dar nu dezvoltă boală), iar dintre aceștia, doar 5-10% fac tuberculoză activă în decursul vieții.
Care sunt simptomele pe care oamenii nu ar trebui să le ignore?
Deși simptomele nu sunt specifice tuberculozei, principalele semne pe care oamenii nu ar trebui să le ignore sunt: tusea persistentă, cu o durată de cel puțin 3-4 săptămâni, senzația de oboseală generalizată, lipsa poftei de mâncare, scădere ponderală, transpirații nocturne și, în principiu, o stare generală de sănătate alterată.
Cât de ușor sau greu este diagnosticul de tuberculoză în fazele incipiente?
În fazele incipiente este destul de greu de depistat tuberculoza, având în vedere că simptomele nu sunt specifice, iar radiografia pulmonară (cu sensibilitate mare, dar specificitate redusă) poate sugera și orienta spre diagnostic de TBC, dar nu confirmă singură diagnosticul. Dacă pacientul are doar simptome discrete și nu face investigații, boala poate rămâne nediagnosticată luni întregi.
În ce măsură tuberculoza este asociată cu stigmat social și cum putem schimba această percepție?
Stigmatul social al tuberculozei apare din istoria bolii, aceasta fiind considerată în trecut „boala sărăciei și mizeriei”, prin frica de contagiozitate oamenii temându-se de cineva diagnosticat cu TBC, chiar dacă se reduce riscul de transmitere a bolii după începerea tratamentului, din asocieri negative (bolnavii de tuberculoză fiind percepuți ca fiind iresponsabili, din medii defavorizate, prin confuzia cu alte boli – HIV, SIDA sau alte afecțiuni stigmatizante), ceea ce amplifică discriminarea. Percepția se poate schimba prin campanii și mesaje care să transmită că TBC se tratează și se vindecă, că pacientul nu mai este contagios după 3-4 săptămâni de tratament, prin sprijin comunitar, programe educaționale, care normalizează discuția despre TB, precum și prin politici publice care să pună pacientul pe primul loc.
În ce constă tratamentul pentru un pacient diagnosticat astăzi și cât de eficiente sunt medicamentele actuale?
Tratamentul TBC este standardizat la nivel internațional și se bazează pe protocoale recomandate de OMS și programele naționale de supraveghere, control și tratare a tuberculozei. Se face în funcție de sensibilitatea la medicamentele antituberculoase și în două faze, respectiv: în cazul TBC pulmonar sensibil la medicamente (cea mai frecventă formă) se utilizează 4 tipuri de medicamente de primă linie, în două faze (faza intensivă – cu toate medicamentele, apoi faza de continuare, cu 2 tipuri de medicamente, timp de patru luni). În a doua fază, în cazul TBC cu rezistență la medicamentele de primă linie, se folosesc medicamente de linia a doua, cu o durată de tratamente între 9 și 20 de luni, eficiența acestora fiind de 50-70%, rată de succes terapeutic și de 85-90% eficiență terapeutică în cazul tuberculozei cu sensibilitate la medicamente de linia I. În concluzie, pentru TBC sensibilă la tratament, perioada de administrare a medicației este de 6 luni – cu șanse de vindecare mult mai mari (peste 85%), față de TBC rezistent, cu tratament mult mai lung și dificil și cu eficiență mai redusă, testarea sensibilității la medicamente fiind obligatorie, prin adaptarea terapiei și evitarea unui eșec terapeutic.
Ce este tuberculoza multidrog-rezistentă și cât de mare este pericolul ei în România?
TBC multidrog rezistentă este o formă de tuberculoză în care tulpina de Mycobacterium Tuberculozis sau bacilul tuberculos este rezistent la cel puțin 2 dintre medicamentele antituberculoase de primă linie, aceasta însemnând că tratamentul standard, de 6 luni, nu funcționează, fiind necesare scheme terapeutice individualizate, adaptate necesității fiecărui pacient în parte. Adesea, tuberculoza MDR reprezintă un pas premergător spre forme și mai rezistente de TB, cum ar fi XDR TB sau cu rezistență extinsă (adică rezistență la medicamentele din prima linie plus la alte medicamente din linia a doua). În România, conform datelor statistice, apar aproximativ 400 de cazuri noi de TB MDR pe an, deși OMS estimează că țara noastră ar trebui să diagnosticheze între 800 și 1000 cazuri noi de TB MDR anual, această limitare diagnostică fiind cauzată în primul rând de lipsa de echipamente specifice de laborator și teste rapide de diagnostic.
Care sunt principalele provocări ale pacienților în timpul tratamentului?
Principalele provocări apar în primul rând din durata terapiei și complexitatea bolii, apoi prin efectele asupra vieții cotidiene: durata terapiei, de la 6 luni la circa 1 an, în caz de rezistență la medicamente; dificultatea de respectare a administrării zilnice a medicamentelor, suportabilitatea efectelor adverse ale medicamentelor, probleme legate de aderență la tratament (unii pacienți întrerup tratamentul după ce dispar simptomele). De altfel, lipsa aderenței la tratament poate duce la forme de boală cu rezistență medicamentoasă, MDR sau XDR mult mai greu de tratat. În plus, alte provocări sunt atât cele legate de impactul psihologic și social, din cauza stigmatizării, temerii de a transmite boala familiei, colegilor, depresie și anxietate, cât și apariția unor probleme legate de frica pierderii locului de muncă, de comorbiditățile asociate (care fac ca tratamentul să devină mai complicat, cu risc mai mare de eșec).
Ce rol are vaccinul BCG și cât de eficient este în prevenirea bolii?
Vaccinul BCG, singurul vaccin utilizat în prezent împotriva TB, este administrat din primele zile de viață, făcând parte în țara noastră din programul național de vaccinare. Scopul acestuia îl reprezintă protecția copiilor mici împotriva formelor grave și severe de TB, în special meningita TB și TB miliară. Nu oferă protecție totală, nu previne întotdeauna infecția cu bacilul tuberculos, dar cu siguranță reduce riscul de evoluție spre o formă severă. Oferă protecție de circa 60-80% la copiii mici împotriva formelor grave menționate, iar la adulți eficiența este între 0 și 60%, fiindcă această protecție scade în timp. În general, după 14-15 ani, eficiența este mult redusă. În țările cu incidență mare a TB, inclusiv în România, vaccinarea se face de rutină, la nou-născuți, iar în țările cu incidență mică, vaccinarea nu este obligatorie, fiind recomandată doar grupurilor cu risc crescut.
Cum influențează factorii precum sărăcia, alimentația sau condițiile de locuit răspândirea tuberculozei?
Sărăcia – prin acces redus la serviciile medicale, diagnostic tardiv și tratament început târziu, timp în care pacientul rămâne contagios, resurse limitate pentru transport și tratament, abandonarea terapiei, nu se prezintă regulat la controale.
Alimentația – malnutriția, deficiențele nutriționale scad imunitatea organismului și implicit capacitatea organismului de a lupta cu bacteriile.
Condițiile de locuit – supraaglomerațiile, ventilația deficitară, umiditatea și lipsa igienei, familii numeroase în locuințe mici, azile, penitenciare favorizează transmiterea prin aer a bacilului Koch, bacil care provoacă tuberculoza.
Cât de importantă este educația populației în lupta cu această boală?
Educația populației joacă un rol crucial în prevenirea și controlul tuberculozei prin:
- Recunoașterea simptomelor, creșterea aderenței la tratament, prin educație, ajutând pacienții să înțeleagă importanța continuării terapiei, chiar dacă simptomele dispar (în acest fel prevenind rezistența la medicamente și apariția unei forme de MDR sau XDR TB mult mai greu de tratat).
- Dezvoltarea unor campanii educaționale care reduc frica, izolarea socială și permit pacientului integrarea în familie și comunitate, campanii în ceea ce privește prevenirea transmiterii bolii prin aplicarea unor cunoștințe despre igiena respiratorie (tuse, strănut în șervețele, batistă, cot, purtarea măștii în locuri aglomerate, ventilarea locuințelor și evitarea supraaglomerării), suport comunitar și implicarea familiei.
Dacă ar fi să transmiteți un mesaj clar publicului despre tuberculoză, care ar fi acesta?
Tuberculoza este o boală infecțioasă, care se transmite prin aer, de la o persoană bolnavă la alta, atunci când vorbește, strănută sau tușește și care poate fi prevenită și tratată. Prin urmare, la apariția și persistența simptomelor mai mult de 3 săptămâni (tuse, febră, transpirații nocturne, oboseală, scădere în greutate) este esențială prezentarea la medic pentru investigații. Tratamentul pentru TBC este gratuit, boala vindecându-se dacă este urmat tratamentul complet, așa cum recomandă medicul. În concluzie, tuberculoza nu înseamnă sfârșitul – aceasta se depistează, se tratează și se vindecă.
