Cea de-a cincea zi a Astra Film Festival 2025 a adus publicului o avalanșă de emoții și revelații despre ce înseamnă să creezi cinema autentic. Filmele proiectate marți au vorbit despre curaj, suferință, dar și despre pasiunea din spatele camerei — de la povești tulburătoare despre prietenie și boală, până la reflecții despre sensul apartenenței și redescoperirea sinelui.
Confesiuni despre prietenie și pierdere
Unul dintre cele mai emoționante filme ale zilei a fost „Fabula țestoasei și a florii” (Uruguay, 2025), prezentat de regizoarea Carolina Campo Lupo. Filmul urmărește povestea unei mame cu cancer terminal care își pregătește copiii pentru viața fără ea. În discuția de după proiecție, Campo Lupo a vorbit deschis despre dificultatea de a filma pe cineva drag în ultimele sale clipe.
„Filmul ăsta a fost ca o luptă pentru mine – e corect să fac asta?”, a mărturisit regizoarea. „Spre final, era cumplit de greu de filmat. Era cruntă fiecare zi în care mergeam să-mi văd prietena.”
Documentarul, filmat timp de doi ani și editat în alți doi, concurează în secțiunea Voci emergente.
Povești de apartenență și identitate
Tot marți, publicul a umplut sala la proiecția „Scrisori de pe Strada Lupului” (r. Arjun Talwar, Polonia – 2025), un film despre un imigrant indian care încearcă să se adapteze vieții din Varșovia. Documentarul a fost proiectat cu casa închisă, fiind una dintre cele mai așteptate producții din competiția Europa de Est.
În aceeași secțiune a fost prezentat și „Devenind Roosi” (r. Margit Lillak, Estonia – 2025), care urmărește drumul unei adolescente aflate între a-și urma părinții ecologiști și dorința de a-și construi propriul destin.
Bijuterii documentare la DocSchool
Secțiunea DocSchool a oferit publicului scurtmetraje pline de sensibilitate și autenticitate. Printre ele, „Eu, cu mine, nu mă plictisesc niciodată” (r. Octavia Bortișca, România – 2025), un film de doar opt minute despre o femeie de serviciu care își povestește viața printr-o conversație telefonică cu fiica ei. „Am realizat cât de mult înseamnă pentru mama acest job, că e o parte importantă din viața ei”, a spus regizoarea, care a dedicat filmul mamei sale.
Tot aici, „Un clovn în slujba țării” (r. Dragoș Bota, România – 2025) a impresionat prin portretul unui clovn din Cluj care încearcă să aducă zâmbete trecătorilor. „El practică acest job ca să exploreze orașul, nu doar pentru entertainment, ci cu un motiv mai adânc – să lupte împotriva sistemului”, a explicat regizorul la sesiunea Q&A.
Industry 2025 – lecții despre producția de film
În cadrul programului Industry 2025, producătoarea Oana Giurgiu le-a vorbit tinerilor despre provocările și oportunitățile coproducțiilor documentare. Ea a subliniat importanța finanțării locale și a înțelegerii mecanismelor economice din spatele fiecărui proiect.
„Până la urmă, vorbim despre o activitate economică. Ca producător de film trebuie să ai și infrastructura din spatele unui proiect – de la contabil, la șofer, toți lucrează pentru salarii”, a spus Oana Giurgiu.
La discuție a participat și Csilla Kató, director artistic Astra Film Festival, care a amintit despre programul DocTank, prin care cineaștii pot obține finanțări prin prezentarea proiectelor lor.
Ce urmează la AFF2025
Ziua de miercuri continuă cu o selecție variată de filme pentru toate vârstele, de la proiecțiile din programul Astra Film Junior, dedicate copiilor și adolescenților, până la competițiile România, Europa de Est și Voci emergente. Printre titlurile de neratat se numără „Adolescență sub asediu” (r. Inga Pylypchuk, Ucraina – 2024), „Arma Supremă” (r. Dragoș Turea, Republica Moldova – 2024) și „Still Nia” (r. Paula Onet, România – 2025).
