Anul acesta este clar unul tumultos pentru oamenii care lucrează la Muzeul Național Brukenthal din Sibiu. După ce ministra PSD, numită la Cultură, l-a scos de la șefia interimară a muzeului pe Alexandru Chituță, acum postul de manager este, în sfârșit, scos la concurs. Doar că nu se înghesuie mulți. Să vedem de ce.
Numai un prost sau un om rău intenționat poate spune public că Alexandru Chituță nu a scos din letargie și un pic de moarte clinică Muzeul Național Brukenthal din Sibiu. Numit interimar la șefia acestei prestigioase instituții de cultură cu o vastă colecție, Chituță a reușit să o revitalizeze și să o pună pe harta Europei. Acesta este purul adevăr. Nu stau acum să înșir toate realizările sale de la parteneriate europene, la cele naționale până la deschiderea și presiunile pentru preluarea de către minister a Ursulinelor. Realizările sale s-au văzut de oricine atât la capitolul financiar, vizibilitate publică, parteneriate, atragerea comunității, vizitatori etc.
Ironia sorții sau nu, Chituță a fost pus manager interimar în septembrie 2022, tot de un ministru PSD, Romașcanu. În mai 2025, ministra PSD, Intontero l-a zburat și, cu binecuvântarea Bisericii Evanghelice, a fost numită tot interimar în funcție Raluca Teodorescu, fosta șefă a muzeului de Istorie din cadrul Brukenthal. Doamna Teoodorescu a continuat unele proiecte începute de Chituță, dar a stat cuminte în banca ei în fața mai marilor Bisericii Evanghelice. Să reamintim că Biserica a primit în 2005 clădirea Palatului Brukenthal din Piața Mare. Chiar dacă muzeul are multe alte clădiri, ei au devenit membrii în Consiliul de Administrație și au un cuvânt greu de spus. Atât de greu, că, acum, se aude prin târg că își pregătesc propriul candidat la conducerea muzeului Brukenthal.
Nu contest că sunt și oameni de cultură de valoare în comunitatea sașilor evanghelici din Sibiu. Doar că sunt și mai mulți în cea românească din oraș. Știu că nu etnia este un criteriu pentru alegerea prin concurs a noului manager de minister, chit că noul ministrul al Culturii este maghiar.
Am mai scris pe tema scandalului mocnit și dorit sub preș de unii din cadrul Muzeului Brukenthal. Miza este clară: patrimoniul mobil al muzeului pe care Biserica Evanghelică a recunoscut prin prim preotul ei că dorește să fie transferat mai rapid din gestiunea muzeului în cea a bisericii. De fapt, tot în muzeu va rămâne, teoretic. Dar, noii proprietari care au primit clădirea, pe motiv de retrocedare, vor primi și o mare parte din colecții. Nu le vor lua în biserică, tot prin muzeu vor fi expuse. De aici i s-a tras lui Chituță plecarea. Pentru că a tărăgănat acest transfer, din dorința sa ca patrimoniul mobil să nu fie transferat în bloc, ci individual, după o atentă verificare a fiecărei piese. Și este vorba de zeci de mii de piese.
Vom vedea cine se va înscrie să candideze la conducerea muzeului. Dacă se vor înscrie candidați și dacă vor trece concursul. Să ne uităm peste drum, la Primăria Sibiu care a organizat 5 concursuri pentru postul de arhitect șef al orașului și nimeni nu a trecut probele. Ori problemele din Brukenthal sunt complexe. Nu doar transferul patrimoniului mobil în mare parte, ci și renovările imperios necesare la clădiri. Mă întreb cine va dori toate aceste bătăi de cap și uriașe responsabilități pe un salar jenant?
Mai ales într-o țară în care investiția Guvernului în cultură a devenit egală cu zero. Nici bani de salarii nu sunt adesea la timp. Acum, când Guvernul taie în carne vie la cheltuieli, cultura a rămas la coadă, ca de obicei.
Muzeul Național Brukenthal merită o altă soartă. Doar că jocurile de culise și interesele meschine nu permit dezvoltarea sa. Să fim serioși, de ce are nevoie Biserica Evanghelică de clădire și patrimoniul mobil? Nu sunt în stare să își gestioneze propriile biserici din județ care multe au ajuns în ruină și pasc vacile prin ele. Dacă ar fi adevărați creștini, neiubitori de arginți și putere, ar dona clădirea și patrimoniul orașului, așa cum, de altfel, a dorit prin testament Samuel von Brukenhtal. Doar că avocații bisericii de astăzi au avut grijă să interpreteze altfel și judecătorii să dea cu ciocanul după cum s-a dorit.
Opinia mea este că Biserica Evanghelică trebuie să se trezească la realitate și să mai recitească preoții Biblia cu privire la strânsul de averi că nu degeaba a răsturnat Domnul Isus tarabele la intrarea în templu. Să dea înapoi orașului, adică Primăriei, clădirea și patrimoniul mobil. Așa, ca buni creștini. Dacă nu, toate slujbele și pildele citite prin biserică sunt vorbe în vânt, demagogie ieftină, neaplicată. Renunțați la tot în favoarea comunității, lepădați-vă de averi și pășiți înainte cu inima și sufletul curat înaintea lui Dumnezeu. Parcă despre asta este vorba în Biblie sau mă înșel?
