În inima Munților Făgăraș, într-un luminiș ascuns mai degrabă de privirea grăbită decât de ochiul care caută liniștea, se află Mănăstirea „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Cârtișoara, județul Sibiu — un loc în care rugăciunea și natura se întâlnesc într-o armonie tăcută și profundă.
Așezată la aproximativ 6 km de centrul comunei Cârtișoara, la poalele munților și aproape de Drumul Național 7C, această mănăstire de maici își deschide porțile nu doar credincioșilor, ci și sufletelor care caută pacea tăcerii, o clipă de odihnă interioară sau o rugăciune rostită din adâncul inimii.
Istorie și înviere
Locul pe care astăzi stă mănăstirea a fost, din cele mai vechi timpuri, un punct de întâlnire între cer și pământ. Mănăstirea originală este atestată încă din jurul anilor 1400, când domnitorul Mircea cel Bătrân a făcut danii pentru această așezare monahală, mărturie a credinței strămoșești și a legăturii dintre popor și spiritualitate.
De-a lungul secolelor, însă, locul a trecut prin încercări grele — biserica și chiliile vechi fiind distruse în secolul al XVIII-lea. În 1991, cu binecuvântarea ierarhilor Bisericii Ortodoxe și cu inima deschisă a credincioșilor, vechiul schit a fost reînființat ca mănăstire de maici. Obștea de astăzi a ridicat din temelii biserica și clădirile adiacente, lucrând cu trudă și rugăciune, piatră cu piatră, în spiritul dragostei față de credința ortodoxă.
Biserica, realizată în stil ortodox tradițional cu elemente bizantine și brâncovenești, rămâne un simbol al continuității și al nădejdii, chiar dacă încă mai așteaptă pictura completă a interiorului. În atelierul mic de pictură al mănăstirii, maicile și meșterii lucrează cu migală la icoane bizantine care reflectă o tradiție artistică transpusă în spiritualitate vie.
Spațiu pentru întâlnirea cu divinitatea
Mănăstirea Cârtișoara nu este doar un edificiu religios — este un loc al răgazului, unde glasul slujbelor răsună printre brazi și unde pasul pelerinului se schimbă aproape fără să-și dea seama, din grăbit în introspectiv. Aerul curat, ecoul clopotelor și tăcerea sfințită îndeamnă la reculegere și la rugăciune profundă, făcând ca fiecare vizită să fie mai mult decât o simplă oprire: o întoarcere spre sine.
Dialog între taină și tradiție
Mănăstirea Cârtișoara rămâne, pentru mulți, un refugiu de pace în mijlocul tumultului lumii, un loc în care rugăciunea se transformă în „respirația” sufletului și în care timpul pare a curge după un alt ritm — mai lent, mai profund, mai sincer. Aici, măicuțele și pelerinii deopotrivă învață că spiritualitatea autentică nu este doar o vorbă, ci o viață oferită lui Dumnezeu și celorlalți, în fiecare clipă trăită.
