Sunt destui și în județul Sibiu care au ajuns pe funcții alese prin politică. Oameni care, odată ajunși, au adus cu ei tot felul de indivizi, unii mai buni, alții cu facultăți făcute la apelul bocancilor. Oameni care iau decizii pentru comunități, fără să aibă habar de lege. Alegătorul pune ștampila odată la patru ani pentru aleșii locali, apoi urmărește ce fac aceștia. Din păcate, unii folosesc noua funcție ca instrument de răfuială personală, ceea ce contravine legii, nu doar moralității.
Nu vreau să dau lecții despre cum se face politică. Avem prea puțini politicieni pe plan județean capabili să înțeleagă mersul lucrurilor pe scena politică. Modul cum trebuie să te comporți cu cetățenii, odată ales în funcție. Cu ce fel de oameni trebuie să te înconjori și ce decizii trebuie să iei, pentru a respecta legile și să nu te caute DNA.
Ca simplu cetățean merg și eu la vot. Pun ștampila pe cine consider. Dacă nu iese persoana respectivă, dau girul alesului pentru că așa este corect. Dar nu pot, ca jurnalist, să tac și să accept ipocrizia și aroganțele unora ajunși sus pe scara politică locală. Cu atât mai puțin, mojicia unor indivizi, care nu au realizat nimic în viață și care au fost racolați, după vot, în diferite funcții cheie. Îi găsim peste tot: primării, instituții etc.
Ce uită ei, dar nu uităm noi, este că funcțiile acestea sunt vremelnice. În 30 de ani de presă am văzut în județ sute de primari, consilieri ori șefi de instituții sau consilieri personali. Mulți dintre ei au dispărut din peisajul politic după 4 ani. Puțini au avut abilitatea politică de a rezista pe termen lung. Iar oamenii de lângă ei și mai puțin.
Sunt un individ tolerant, așa cum mă știu apropiații. Nu sunt certăreț, nu îmi plac conflictele, dar nici nu înghit jignirile, mojiciile și aerele de superioritate. Pentru că știu cine sunt, ce fac și cum fac.
În decursul anilor, au fost destui politicieni, oameni mari de afaceri sau șefi de instituții cărora nu le-a convenit ce am scris. Nu că am scris greșit sau mincinos, ci pentru că am scris adevăruri, care își doreau să nu apară în presă. Am primit amenințări directe și indirecte. Dar nu m-am abătut de la stilul meu.
Apropiații știu că nu tolerez prostia și mojicia. Nu tolerez indivizii aroganți și șmecherii de la stat sau privat. Am un ton, recunosc, ironic în conversațiile cu aceștia, dar în limita bunului simț, mereu. Cred că într-o societate bunul simț, a fi umil, a ajuta pe ceilalți și a te dărui idealurilor tale sunt valori importate.
Am văzut cum unii folosesc instituțiile, unde au ajuns vremelnic, pentru a-și satisface orgolii și răfuieli personale, folosind instituția, aici includ angajații și informațiile. Nu-i nimic. Nu mă sperie! Și nu dau înapoi, oricâte presiuni și abuzuri instituționale se fac. Doar DNA veghează.
Iar la urmă, fie că va fi în 2028 sau, poate, mai devreme, vedem cine are dreptate. Arivistul sau umilul?
Iată o variantă mai tăioasă, mai coerentă și continuată, păstrând tonul critic, dar făcând textul mai fluid și mai puternic:
⸻
Te autoproclami jurnalist, dar în realitate ești doar un influencer politic mascat. Ai admis chiar tu, public, că publici doar ce vrei în așa-numitul „ziar” Sibiu Independent. O astfel de declarație nu arată independență, ci absența totală a unei coloane vertebrale – exact lucrul fără de care un jurnalist nu poate exista.
Nu ești o voce demnă de ascultat, nici un reper de urmat. Credibilitatea ta e construită pe convenabil, nu pe adevăr. Când îți alegi subiectele după simpatii politice, nu mai informezi, ci manipulezi. Iar când îți folosești platforma ca să amplifici ce îți convine și să ignori ce te incomodează, nu servești publicul, ci propriile interese.
Un jurnalist adevărat își asumă întrebări dificile, verifică faptele și nu fuge de responsabilitate. Tu, în schimb, ai ales drumul ușor: imagine fără substanță, zgomot fără conținut.
Iar asta spune totul despre cât valorează „independența” de care te lauzi.
Ce scuipat să arunci pe unul care face comentarii sub numele de ANONIM? Scuipat in vânt? Nu, nu trebuie irosit scuipatul!