Astăzi am asistat la un rar eveniment plin de emoție, care a părut, cel puțin pentru mine, un gest de normalitate în comunitatea județului Sibiu. Numele Elena Delia Stoicescu a devenit oficial numele Centrului Școlar de Educație Inclusivă, recent construit în spatele Spitalului de Psihiatrie. Plecată prea devreme dintre noi, Delia Stoicescu a fost unul din pilonii reformei și ctitoririi învățământului special în județul Sibiu și nu numai. Prin munca sa, prin dedicare și interesul suprem al copiilor cu nevoi speciale, Delia Stoicescu a devenit un nume de referință în domeniu pe plan național. Astăzi acest lucru s-a văzut.
Din păcate se pare că mereu cei mai buni dintre noi pleacă primii. Cumva își ard energia în această lume prin dăruirea față de semeni cu o viteză prea mare. Delia Stoicescu a fost un astfel de om. Și pot spune asta nu doar ca jurnalist care a scris despre ea, ci și ca om al comunității care am cunoscut-o și am lucrat cu ea în diferite proiecte sociale.
Înainte de 1989, pe strada Filarmonicii din Sibiu exista o școală mai aparte. Într-o idiocrație comunistă am fost cumva învățați să îi spunem peiorativ „școala de nebuni”. Sau alte denumiri care să pună stigma pe cei care învățau acolo. După 1990, o mână de oameni au dorit ca și la noi în țară, să existe centre educaționale pentru cei cu nevoi speciale, dar și integrarea în învățământul de masă a acestor copii. Au participat la cursuri de formare continuă, mai ales ținute la început de străini, apoi au continuat să formeze alte cadre didactice și să se implice în numeroase proiecte.
Un astfel de om a fost Delia Stoicescu. Era omniprezentă în sfera copiilor cu nevoi speciale. A ajuns și inspector școlar pe acest domeniu. Dar munca ei a fost asiduă și înainte și după. La fel și formarea continuă a ei și a celor din sistem. Un om care a pus mereu acești copii pe primul plan.
Astăzi, la ceremonia oficială de numirea a CSEI nr. 1 în CSEI Elena Delia Stoicescu am văzut o sală de sport modernă plină de oameni. Mai ales femei. Pentru că organizatorii au invitat un număr limitate de persoane la eveniment, au fost luați prin surprindere de valul de oameni care a venit fără invitație oficială. Oameni care au cunoscut-o pe Delia, i-au fost colegi, prieteni. Oameni care au dorit să fie acolo în acest moment pentru a onora post-mortem pe Delia și munca ei. Dar și pentru a-i mulțumi pentru eforturile ei în formarea lor și în dedicarea pentru copiii cu nevoi speciale.
M-am uitat cum cu greu își țineau lacrimile. Cum s-a zâmbit la unele amintiri frumoase cu Delia, dar în același timp s-a plâns. De la președinta Consiliului Județean la rude, prieteni și colegi toți au vărsat o lacrimă măcar. Emoția momentului a fost atât de puternică, cum rar mai vezi în zilele noastre unde viteza și pragmatismul sunt omniprezente.
Au fost multe femei în sală pentru că educația copiilor cu nevoi speciale se face mai ales de femei în România. Ca și toată educația în general. Deși șefi avem cam peste tot bărbați în educație. Dar lucrurile se mai schimbă treptat. Aceste femei, prezente în sală astăzi, nu au venit pentru discursuri neapărat, ci pentru memoria Deliei. De altfel, cele mai emoționante cuvinte au venit de la prietenele ei și de la soțul Deliei.
Părintele Necula, care a fost un colaborator apropiat al Deliei Stoicescu în multe proiecte sociale și educaționale, a dorit să dea lumină prin cuvântul său în atmosfera deja încărcată de emoție. Lumina ca speranță și să sublinieze că cea mai mare bucurie pentru Delia a fost să dăruiască și astfel trebuie continuată munca ei de toți cei ce i-a format și călăuzit în acest domeniu cu atâtea provocări.
Părintele Necula a evocat o întâmplare care sumarizează perfect viața Deliei Stoicescu, între educația copiilor cu nevoie speciale, credință și dăruire. La o serbare de final de an școlar la Școala pentru copii cu deficiențe auditive din Sibiu, cea de lângă Biblioteca ASTRA, Delia a primit multe buchete de flori. După serbare, a plecat la Catedrală și pe scările bisericii a oferit florile primite altor copii care veneau să se roage.
În timp ce alții clădesc palate și averi colosale, oameni ca Delia Stoicescu au lăsat în urmă o moștenire mult mai de preț: respectul unor oameni care îi vor duce munca mai departe în educația copiilor cu nevoi speciale.
