Teodora Stoinel este psiholog clinician și psihoterapeut cognitiv-comportamental, care își desfășoară activitatea în Sibiu. Aceasta și-a terminat studiile universitare la Cluj, iar în prezent lucrează cu adolescenți și adulți, folosind metode validate științific. În cariera sa, Teodora a învățat nu doar teoria, ci și importanța înțelegerii profunde a nevoilor emoționale ale pacienților ei. Astăzi, Teodora ne-a oferit mai multe detalii despre burnout-ul în rândul studenților, un fenomen adesea neglijat, dar tot mai prezent în mediul universitar.
Despre burnout-ul studențesc
Reporter: Cum ați caracteriza starea de burnout la studenți?
Teodora Stoinel: Burnout-ul este rezultatul unui maraton în care alergi fără pauză și fără resurse emoționale suficiente, cu gândul că ,,trebuie cu orice preț să țin pasul’’. În psihologie se vorbește tot mai des despre academic burnout, o formă de epuizare care se vede prin trei elemente simple: oboseală, detașare și scăderea performanței. Această oboseală nu trece cu somn și se caracterizează prin lipsă de energie, dificultatea de a începe orice sarcină și sentimentul că fiecare zi e o nouă cursă în care intri deja obosit. Detașarea apare ca o iritare față de tot ce ține de facultate și ca lipsa dorinței de a te mai apropia de sarcini. Apare convingerea proprie că nimic nu mai are sens, că toate sarcinile sunt inutile, fără valoare. E important de precizat că acest lucru denotă un mecanism de protecție al creierului, nu o lipsă de disciplină. Scăderea performanței vine din faptul că sistemul nervos își atinge limitele: scade concentrarea, memoria lucrează mai greu, e momentul acela când ajungi să citești aceeași pagină de trei ori și tot nu reții nimic. Toate acestea sunt un semnal biologic că organismul funcționează pe avarie
Primele semne ale epuizării
Reporter: Care sunt primele semne care ar trebui să-i alerteze pe studenți?
Teodora Stoinel: Primele semne apar ca mici fisuri în rutina zilnică. Unul dintre ele ar fi oboseala disproporționată, adică te trezești epuizat chiar dacă ai dormit, ai nevoie de pauze dese și ajungi la gândul că nu mai pot mult mai repede decât înainte. Un alt semn timpuriu este scăderea capacității de concentrare. E o ceață mentală care nu se rezolvă cu încă o cafea. Apare apoi încărcarea emoțională caracterizată prin iritabilitate crescută, frustrare rapidă, poate plâns ușor sau, din contră, amorțeală, nu mai simți nimic, nu mai vrei nimic, totul devine mecanic. Amâni tot mai mult, chiar și lucruri pe care înainte nu îți era greu să le faci, încerci să fugi de cursuri, proiecte, practic orice amintire a facultății și a ceea ce ai de făcut, te copleșește și îți dă un sentiment de inutilitate. Mai sunt si semnele fizice: dureri de cap, tensiune musculară, stomac deranjat, tulburări de somn. Atunci când apar toate acestea împreună și se mențin zile la rând, nu e doar stres obișnuit de sesiune, e începutul unui proces de epuizare pe care trebuie să îl iei în serios.
Factorii declanșatori în mediul universitar
Reporter: Ce situații considerați că declanșează burnout-ul în mediul universitar?
Teodora Stoinel: Cercetările arată de ani buni că presiunea academică este, de fapt, motorul principal al burnout-ului la studenți. Volumul mare de teme, deadline-uri, gândul că „trebuie să iei note bune” apasă cel mai puternic. Există chiar un studiu publicat în Frontiers in Public Health care arată că aceste presiuni explică o parte uriașă din epuizarea pe care o simt studenții. Sprijinul social funcționează ca o plasă de siguranță, atunci când ai oameni pe care te poți baza, totul devine puțin mai ușor de dus.
Studiu + job = risc crescut?
Reporter: Un job în timpul vieții de student influențează riscul de apariție a burnout-ului?
Teodora Stoinel: Riscul de burnout poate crește semnificativ în această situație din cauza conflictului dintre cele două roluri. Există chiar o cercetare românească, realizată de Gabriela Lăcrămioara Drăghici și Ana-Maria Cazan, care analizează direct burnout-ul în rândul studenților angajați. Rezultatele lor arată că studenții care lucrează ajung să fie mai obosiți de facultate decât de job. Presiunea academică este cea care îi consumă cel mai mult, ne referim aici la teme, sesiuni, evaluări, deadline-uri multiple. Jobul doar completează presiunea, dar nu este principala sursă, iar simplul fapt că ai un job nu te aruncă automat în burnout.
Cu job sau fără în timpul studenției?
Reporter: Există diferențe între studenții care lucrează full-time, part-time sau deloc?
Teodora Stoinel: Studiile arată că modul în care munca influențează burnout-ul depinde mai degrabă de felul în care este organizat programul, decât de eticheta „full-time” sau „part-time”. De exemplu, unele cercetări arată că studenții cu joburi part-time pot avea chiar avantaje: un program stabil, cu ore previzibile, îi obligă să fie mai bine organizați, să-și structureze timpul cu atenție și să-și mențină o rutină sănătoasă. În astfel de contexte, munca nu doar că nu crește riscul de burnout, dar poate să aibă un efect neutru sau chiar benefic, în sensul că dă ritm unei zile altfel dezordonate. Problemele apar la joburile part-time cu program schimbător. Această instabilitate explică de ce unele studii găsesc efecte negative pentru part-time, în timp ce altele găsesc efecte pozitive: nu „part-time” este cauza, ci modul în care este structurat programul. În cazul joburilor full-time, situația este și ea nuanțată. Deși volumul de muncă este mai mare, programul este de obicei fix, ceea ce pentru unii studenți oferă o rutină clară și previzibilă. Stabilitatea aceasta ajută, uneori, mai mult decât am crede. Totuși, dacă jobul full-time este solicitant sau rigid, studentul ajunge să aibă prea puțin timp real pentru studiu și odihnă, iar burnout-ul apare în timp prin acumulare. Surprinzător pentru mulți, studenții care nu lucrează nu sunt automat protejați de burnout. Multe studii arată că lipsa unui program stabil poate duce la procrastinare, apoi la pierderea ritmului și în final, la o presiune academică resimțită mai intens.
Când cer studenții ajutor?
Reporter: Când tind studenții să caute ajutor specializat?
Teodora Stoinel: Majoritatea studenților caută ajutor abia când epuizarea devine dificil de gestionat, pentru că ignoră primele semne, fiind convinși că pur și simplu așa e viața de student. Există totuși și studenți care vin mai devreme, ca formă de prevenție. De obicei, sunt tineri care încep să observe primele semne de anxietate, dificultăți de concentrare sau o scădere a motivației și nu vor să lase lucrurile să se agraveze. Sunt atenți la ce simt și preferă să ceară ajutor înainte ca epuizarea să se transforme într-o problemă serioasă. Și media joacă un rol important aici, pentru că în ultimii ani a vorbit tot mai des despre burnout, despre cum se manifestă și despre ce ajută cu adevărat în prevenirea și gestionarea lui.
Intervenții eficiente în recuperare
Reporter: Ce soluții s-au dovedit eficiente în recuperarea studenților afectați de burnout?
Teodora Stoinel: Intervențiile care îi ajută cel mai mult pe studenții cu burnout sunt cele care combină suportul emoțional cu schimbări practice în ritmul de viață. Consilierea psihologică îi ajută să înțeleagă de unde vine presiunea, cum pot gestiona mai bine stresul, cum să își ajusteze așteptările. În paralel, reorganizarea programului prin stabilirea unui ritm mai realist, pauze regulate, somn adecvat ajută foarte mult în orice stadiu al burnout-ului. Activitățile de relaxare și mișcarea ajută sistemul nervos să îți revină. Contează mult și felul în care studentul își interpretează efortul. Când înțelege că nu trebuie să fie perfect, ci doar funcțional, presiunea începe să scadă. La fel de importantă este și schimbarea felului în care studentul se raportează la presiune și performanță, să învețe să privească pauzele ca pe ceva firesc și necesar, nu ca pe un semn că „nu face destul”.
Trăsături de personalitate care cresc riscul
Reporter: Există trăsături de personalitate care cresc riscul studenților spre burnout?
Teodora Stoinel: Există câteva trăsături de personalitate care, din ce arată cercetările din psihologia educațională, cresc vizibil riscul de burnout. Perfecționismul este unul dintre cele mai puternice, nu partea sănătoasă în care studentul își dorește să facă lucrurile bine, ci perfecționismul autocritic, în care orice greșeală e percepută ca un dezastru și standardele sunt nerealiste. În mod similar, anxietatea crescută, nevoia de control și tendința de a pune presiune excesivă pe propriile performanțe îi fac pe studenți mai vulnerabili în perioadele încărcate. În literatura de specialitate apare frecvent același tipar: atunci când un student își spune permanent că „trebuie să fac mai mult”, riscul de burnout crește, mai ales dacă mediul academic este deja solicitant. Aceste trăsături nu provoacă burnout-ul singure, dar funcționează ca un amplificator atunci când stresul universitar se acumulează.
Rolul universităților în prevenție
Reporter: Universitățile ar putea să reducă riscul de burnout în rândul studenților?
Teodora Stoinel: Universitățile pot reduce riscul de burnout fără investiții uriașe, pur și simplu printr-o schimbare de atitudine. Un pas bun este crearea unui mediu mai suportiv, în care profesorii comunică cerințele clar, oferă feedback util și rămân accesibili pentru discuții. La fel de valoroasă este și încurajarea interacțiunii între studenți, fie prin activități sociale, fie prin grupuri de învățare. Conectarea cu ceilalți reduce izolarea și aduce sentimentul că nu ești singur în tot acest proces; vezi că e normal să fie mai greu uneori și înveți strategii care chiar funcționează. Un aspect important ține și de cultura academică. În multe facultăți, suprasolicitarea este încă văzută ca un semn de ambiție. Universitățile pot schimba asta prin mesaje clare că odihna și echilibrul sunt părți normale ale învățării, nu că sacrificarea lor duce la performanță. Workshopurile scurte despre organizare și gestionarea stresului pot avea de asemenea un impact real, mai ales în perioadele aglomerate.
„Uneori, doar două-trei discuții pot clarifica prioritățile și pot reduce sentimentul de blocaj.”
Reporter: Ce poate face un student suprasolicitat?
Teodora Stoinel: Primul lucru pe care îl recomand este să oprească pilotul automat: un moment scurt de evaluare sinceră: „cum mă simt?”, „ce îmi consumă cel mai mult energia?”, „ce pot reduce chiar azi?”. Conștientizarea e primul pas spre recăpătarea controlului. Apoi, funcționează extrem de bine reorganizarea programului în blocuri de lucru. În loc să încerce să acopere totul haotic, studentul poate stabili intervale fixe pentru cursuri, teme și pauze, cu limite clare. Uneori, simplul fapt de a pune ordine în agendă reduce jumătate din presiune. Un alt pas concret este introducerea pauzelor reale, nu scroll mecanic pe telefon. Pauze scurte, de 5–10 minute, cu mișcare sau respirație, ajută sistemul nervos să se regleze și previn epuizarea totală. Deși vine greu, și reducerea temporară a cerințelor autoimpuse este necesară în acest punct. Mulți studenți nu își dau voie să facă mai puțin decât „perfect”, iar această presiune îi duce direct spre burnout. Pentru o perioadă, „suficient de bine” este un obiectiv mult mai sănătos și realist. Dacă studentul simte că nu reușește singur, recomand să caută sprijin: un profesor înțelegător, un părinte, un coleg sau un psiholog. Uneori, doar două-trei discuții pot clarifica prioritățile și pot reduce sentimentul de blocaj.
Dacă treceți prin burnout și vă simțiți copleșiți de activitățiile zilnice, nu ezitați să contactați un specialist!
Pe psihologul, Teodora Stoinel, o puteți contacta folosind următoarele informații:
Stoinel Teodora Cabinet Individual de Psihologie
Locatie: Sibiu
Telefon: 0741018240
Program: 8:00-20:00
