Andra Albu a publicat un mesaj emoționant despre experiența trăită în timpul Revoluției din Decembrie 1989, rememorând copilăria marcată de frică, lipsuri și tăcere, dar și momentul eliberator în care un oraș întreg a rostit, printre lacrimi, cuvântul „libertate”.
Avea doar 10 ani când a asistat direct la evenimentele care au schimbat definitiv România. Din camera copilăriei, spune ea, a văzut mulțimea adunată în stradă, adulți plângând fără reținere, un marș al lumânărilor care tăia întunericul, împușcături, tancuri și bezna care cobora peste oraș. „Revoluția nu e istorie pentru mine. Am trăit-o pe viu”, mărturisește Andra Albu.
În mesajul său, aceasta evocă viața de zi cu zi dinainte de 1989: apartamente reci, robinete fără apă caldă, cozile de la alimentară, gustul rar al napolitanelor Margareta și micile „comori” ale copilăriei – ambalaje de bomboane și șervețele colorate, păstrate cu grijă într-o lume a lipsurilor. Toate acestea au fost, spune ea, fericiri mici într-o realitate mare și dură.
Reflectând la prezent, Andra Albu afirmă că libertatea de a gândi, de a vorbi, de a alege și de a călători nu este un concept abstract, ci o condiție esențială a vieții. „Libertatea nu e un slogan. Nu e un discurs. E aerul pe care îl respiri fără să ți se spună cum”, subliniază aceasta.
Mesajul Andrei Albu este și un apel la memorie și responsabilitate, o reamintire a faptului că libertatea de astăzi a fost câștigată cu curajul celor care au spus „ajunge” și că nimeni nu ar trebui să fie nevoit să-și crească copiii în teroare, lipsuri și întuneric.
