Comuna Sadu continuă să ducă mai departe una dintre cele mai vechi îndeletniciri ale satelor de munte și anume țapinăritul, o muncă dură, dar plină de semnificații, care a legat generații întregi de oameni de pădure, munte și apă. Pentru sădeni, țapinarul nu este doar un muncitor al lemnului, ci un adevărat simbol al forței, solidarității și rânduielii comunitare.
Această îndeletnicire, legată de exploatarea lemnului și transportul buștenilor pe terenuri dificile sau pe apă, a fost transmisă din tată în fiu și a devenit parte din identitatea locală. Ea reflectă nu doar adaptarea oamenilor la mediul montan, ci și un mod de viață bazat pe muncă, disciplină și respect față de natură.
În Ajunul Crăciunului, tradiția capătă o formă aparte prin obiceiul Adusului fagului. Ceata junilor din Sadu transformă munca țapinarilor într-un adevărat ritual. Fagul ales din munte nu este unul oarecare, ci este selectat cu grijă, fiind considerat un simbol al curățeniei morale, verticalității și continuității vieții.
Prin efort fizic, coordonare și respectarea strictă a rânduielii, tinerii refac gesturile străbunilor și ridică această muncă la rang de artă comunitară. Adusul fagului devine astfel mai mult decât o tradiție: este un rit de trecere, o confirmare a apartenenței la comunitate și o promisiune că valorile vor fi duse mai departe.
Obiceiul cetei are și un rol educativ important. În cadrul acesteia, tinerii învață respectul pentru rânduială, lucrul în echipă, responsabilitatea și legătura profundă dintre muncă, credință și sărbătoare. La Sadu, tradiția nu este un simplu simbol, ci un act viu, asumat și trăit.
Prin păstrarea acestui obicei, Comuna Sadu arată că tradițiile autentice se mențin prin practică și implicare, nu doar prin vorbe. Adusul fagului, în Ajunul Crăciunului, rămâne o dovadă vie că tradiția poate fi, în același timp, muncă, credință, artă și sărbătoare.
